Copiii diasporei și părinții lor din 16 țări se întâlnesc la bibliotecă să citească în limba română

Fondată în 2021 de Ana Răduleț, Biblioteca Prichindeilor s-a transformat dintr-o inițiativă locală în Praga într-un fenomen internațional, cu 23 de filiale în 16 țări. Pentru Ana, stabilită în Cehia de aproape un deceniu, biblioteca reprezintă mai mult decât un spațiu de lectură – este o punte către România pentru copiii diasporei. Cehia este și țara cu cele mai multe biblioteci per cap de locuitor, potrivit platformei Research Gate.

Am vorbit cu Ana, dar și cu Andreea Derlă care este coordonatoarea filialei din Finlanda, despre Biblioteca Prichindeilor care nu oferă doar acces la cărți, ci și la o comunitate. Copiii se bucură de activități care le reamintesc de acasă, iar părinții găsesc un loc de socializare și sprijin.

Unde este acasă?

Andreea, originară din Bacău, a trecut prin Timișoara, Iași, Brașov și București înainte de a face pasul decisiv: acum trei ani și jumătate s-a mutat în Helsinki, Finlanda. Alegerea a venit din dorința de a le oferi copiilor săi o viață mai bună. „Ca părinte, nu mă mai regăseam în România”, ne-a mărturisit Andreea, dezamăgită de lipsurile din sistemele educațional și medical.

Pe lângă coordonarea filialei din Finlanda, Andreea este și manager global de aprovizionare la un brand finlandez de haine pentru copii.

Pentru Ana, „acasă” înseamnă atât Bucureștiul, cât și Făgărașul. De aproape 10 ani, însă, „acasă” s-a mutat la Praga, din motive pe cât de simple, pe atât de frumoase: „M-am îndrăgostit de un ceh și am venit aici.” A lucrat în producție de film, dar ultimii șapte ani i-a dedicat creșterii copiilor și de aproape patru ani se ocupă de bibliotecă.

Pentru Andreea, păstrarea contactului cu România este o ancoră psihologică și identitară pentru copiii ei. „Indiferent unde trăiesc, ei vor continua să fie români. Consider că a păstra legătura cu România le oferă rădăcini puternice în a ști ceea ce sunt și de a nu se simți străini oriunde ar fi”, spune ea. Deși cresc în Finlanda, Andreea consideră că fiicele sale nu vor fi percepute niciodată ca fiind complet finlandeze, iar păstrarea identității românești devine cu atât mai importantă.

Ana simte la rândul ei că limba română este inima legăturii cu țara de origine. „Când am început să vorbesc română cu copilul meu, mi-am dat seama cât de mult îmi lipseau țara și limba”, povestește ea.

Din dorința de a le citi copiilor în limba maternă, Ana a realizat cât de puține resurse avea la dispoziție în Cehia și cât de important era să păstreze vie această conexiune. Chiar dacă tatăl copiilor este ceh, limba română a rămas firească în familie.

Pentru amândouă, dorul de casă a fost domolit de vizitele frecvente în România, de întâlnirile cu cei dragi veniți să le vadă, dar și de activitatea dedicată bibliotecii și de vorbitul constant în limba română în familie. Ambele au mărturisit că, paradoxal, abia după ce au părăsit țara și au început coordonarea bibliotecii au simțit cu adevărat că fac ceva pentru România.  

Mai mult decât cărți

Atât la Praga, cât și în Finlanda, comunitatea din jurul bibliotecii s-a construit natural, în jurul părinților dornici să le ofere copiilor acces la limba și cultura română. Ana povestește că, la început, întâlnirile aveau loc în parcuri, unde părinții schimbau cărți aduse în cărucioarele copiilor și citeau împreună cu cei mici. De mai bine de un an, la Praga au reușit să aibă propriul spațiu.

Andreea a avut un traseu similar în Finlanda, țară care și-a sărbătorit o sută de ani de existență investind aproape 100 de milioane de euro în biblioteca Oodi, care înseamnă „odă”, în traducere. Finlandezii care sunt în total 5,5 milioane fac anual în jur de 50 de milioane de vizite la bibliotecă, adică un finlandez merge cam de 10 ori pe an, în medie. În oglindă, doar 2 din 10 români au mers la bibliotecă în 2023, potrivit Barometrului de consum cultural. În plus, la finalul anului trecut, România mai avea puțin peste 8.000 de biblioteci publice, cu vreo 100 mai puține decât în 2022.

„Mamele sunt cele care împrumută mai mult și care se implică în păstrarea legăturii cu România, deși, uneori, la activități vin și cupluri”, explică Andreea despre țara nordică unde locuiește și unde biblioteca este nu doar un loc de lectură, ci și un punct de întâlnire și socializare pentru întreaga comunitate.

Atât în Finlanda, cât și în Cehia, lectura ocupă un loc central în viața de zi cu zi, fiind încurajată încă de la vârste fragede. Andreea povestește că în Finlanda copiii sunt duși săptămânal la bibliotecă de către școală, unde învață să împrumute cărți și se bucură de momente dedicate lecturii.

Bibliotecile sunt numeroase și concepute ca spații multifuncționale, oferind activități diverse, de la ateliere gratuite pentru adulți, imprimante 3D, până la studiouri de înregistrare și camere pentru cusut.

Ana adaugă că și în Cehia există o cultură solidă a lecturii. Bibliotecile sunt bine organizate, cu spații de joacă dedicate copiilor, creând un mediu prietenos și plăcut. Programele interactive, cum ar fi cititul împreună cu cei mici, atrag familiile, iar mersul la bibliotecă este văzut ca o activitate firească și apreciată în comunitate.  

Amenințarea supremă: „dacă nu vă grăbiți, nu mai avem timp de citit”

Ambele mame au transformat lectura într-o parte esențială a vieții lor de familie. Ana este o cititoare pasionată și profită de orice moment liber pentru a citi, fie pentru ea, fie pentru copiii ei. Deși nu urmează un program strict, nu trece nicio zi fără să deschidă o carte.

Pentru Andreea, cititul este integrat în rutina zilnică, mai ales înainte de culcare, când alocă cel puțin o oră lecturii. „A devenit amenințarea supremă: dacă nu vă grăbiți cu spălatul sau strânsul jucăriilor, nu mai avem timp de citit”, glumește ea, adăugând că ritualul include și discuții despre povestea din carte, impresii și anticipări despre ce urmează. Pe timpul zilei, completează momentele de lectură cu cărți mai educative, precum enciclopedii sau volume despre artă, pentru a le oferi copiilor mai multe informații.

În Finlanda și Cehia, lectura este un obicei care se observă frecvent în viața de zi cu zi, inclusiv în spații publice. Andreea remarcă faptul că, în mijloacele de transport în comun din Finlanda, oamenii citesc adesea, iar cărțile în format fizic câștigă tot mai mult teren în fața dispozitivelor digitale. „Văd tot mai des oameni care au cărți în mână și tot mai puțini care stau pe telefon”, spune ea. Ana confirmă o tendință similară în Cehia, unde, deși telefonul rămâne o distracție frecventă, mulți aleg să citească oriunde au ocazia, fie în autobuze, fie în parcuri.

„Mami, uite aici se vorbește limba română!”

Ana povestește că inspirația pentru crearea spațiului de lectură și joacă dedicat familiilor de români din diaspora a venit din dorința de a le oferi copiilor un loc sigur unde să crească împreună, să-și facă prieteni români și să vorbească limba română fără rețineri. 

„Nu voiam ca limba română să fie percepută ca un secret doar al familiei lor, ci ca ceva firesc”, spune ea. 

Un moment memorabil a fost reacția unui copil care, intrând în parc alături de părinți, a exclamat cu bucurie: „Mami, uite aici se vorbește româna!”: „Entuziasmul lor, bucuria de a regăsi limba română într-un spațiu public, mi-au confirmat că suntem pe drumul cel bun”, adaugă Ana.

În Praga, Ana povestește despre succesul întâlnirilor dedicate prichindeilor de până la trei ani, care au evoluat în sesiuni de joacă senzorială pentru copii de până în cinci ani. Aceste întâlniri includ poezii, cântece din copilărie și, bineînțeles, cărți. Întâlnirile cu invitați din România, autori sau ilustratori, au adus o mare bucurie copiilor și sunt momente speciale în comunitate. 

La Helsinki, Andreea subliniază impactul atelierelor tematice dedicate tradițiilor românești, cum ar fi mărțișorul, Paștele sau sărbătorile de iarnă. Prin aceste evenimente, copiii nu doar învață despre simbolurile și obiceiurile românești, ci le și trăiesc, participând activ la confecționarea mărțișoarelor sau la cântarea colindelor.

În Danemarca, Biblioteca Prichindeilor organizează o inițiativă specială de Crăciun, concentrată pe sprijinirea copiilor din familii aflate în dificultate financiară. Cu ajutorul comunității locale, se vor colecta cadouri care vor fi distribuite celor mici.

Un proiect bazat pe sprijinul voluntarilor

Părinții care împărtășesc aceleași valori și nevoi sunt cei care aleg să se alăture inițiativei. Procesul de selecție al volumelor la care au acces cei din comunitate pune accent pe alinierea valorilor și pe existența unui fond de carte propriu, care completează pachetul de bază oferit noilor membri. În plus, aceștia beneficiază de o perioadă de probă de șase luni, timp în care primesc sprijin constant pentru a decide dacă această inițiativă li se potrivește.

Chiar și cu aceste constrângeri, rețeaua bibliotecilor a reușit să creeze comunități legate. În Praga, Ana povestește despre mobilizarea spontană a mamelor pentru a prelua activitățile dedicate copiilor, formând astfel o rețea solidă de sprijin. În Finlanda, Andreea remarcă același entuziasm, părinții contribuind prin organizare, donații de cărți sau alte materiale.

Indiferent de locație, biblioteca devine un loc al bucuriei – atât pentru copiii care descoperă povești și se joacă cu alți prichindei, cât și pentru părinții care regăsesc aici un colț de „acasă.” „Bucuria” este, de fapt, emoția de bază și cheia succesului acestui proiect – cred Ana și Andreea.

„Încercăm să le arătăm cât de importantă este lectura în viața copiilor”

Dezvoltarea Bibliotecii Prichindeilor nu a fost lipsită de provocări. „Oboseala acumulată de-a lungul anilor își spune cuvântul”, mărturisește Andreea, explicând cum echipa ajunge uneori la epuizare, copleșită de idei și proiecte promițătoare. „Tocmai de aceea încercăm să spunem nu și să ne alegem cu grijă proiectele în care să ne implicăm.”

Pe plan extern, una dintre cele mai mari dificultăți este atragerea părinților mai puțin implicați în lectură. În comunitățile mari de români din diaspora, există familii care nu văd lectura ca pe o prioritate, iar convingerea acestora devine un efort constant. „Încercăm să le arătăm cât de importantă este lectura în viața copiilor, dar și a lor”, spune Andreea, subliniind că împrumutul este gratuit și că singurul efort necesar este acela de a veni la schimbul de cărți.

Această luptă pentru a inspira dragostea de lectură este o misiune provocatoare, dar fiecare carte împrumutată și fiecare copil care descoperă bucuria cititului reprezintă un pas înainte pentru comunitate.

„Pentru mine, biblioteca este al treilea copil”

„Sunt momente în care Biblioteca Prichindeilor devine ca un job part-time”, povestește Andreea, râzând. Nopți lungi petrecute în apeluri, găsirea de soluții și resurse, jonglarea cu responsabilitățile personale – toate acestea fac parte din viața coordonatoarelor. Cu toate acestea, proiectul merge înainte, chiar și după aproape patru ani.

„Ne regăsim puterile una în cealaltă”, spune ea despre echipa devenită aproape o familie iar greutățile devin o lecție despre reziliență, colaborare și motivația de a lăsa ceva durabil în urmă. „Sperăm să reușim să susținem acest proiect pentru cât mai mulți ani”, adaugă Andreea, încrezătoare în viitor.

Deși Biblioteca Prichindeilor nu are o locație fizică în România, legătura cu părinții din țară este vie datorită platformei online: „Site-ul nostru este modul prin care îi ajutăm pe părinți să navigheze marea de cărți disponibile”, explică Andreea. 
De la recomandări personalizate pe vârste până la soluții pentru provocări punctuale, cum ar fi gestionarea apariției unui nou frățior sau surioară, platforma devine o resursă valoroasă pentru familiile din diaspora română. În plus, Asociația Biblioteca Prichindeilor, care a fost înregistrată în România, extinde această misiune, consolidând legătura dintre diaspora și cei de acasă. 

„Pentru mine, biblioteca este al treilea copil”, spune Ana. 

„Pentru mine biblioteca este acasă. Îmi oferă acel spațiu românesc de care am nevoie și mă face să nu simt că sunt plecată din România”, adaugă Andreea.

Mesajul lor către părinții români din diaspora este simplu, dar plin de semnificație: „Nu le răpiți copiilor șansa de a-și cunoaște cultura și țara din care provin”. 

Biblioteca nu este doar despre cărți, ci și despre munca oamenilor care au creat-o. „Pentru cine dorește să își deschidă o bibliotecă, să știe că e mult de muncă, dar eforturile sunt răsplătite prin bucuria și legăturile create”, spune Ana.