Poate inteligența artificială să îi facă pe copii mai deștepți?

Poate inteligența artificială să îi facă pe copii mai deștepți?

Dacă școlile o utilizează inteligent, inteligența artificială ar putea să le ofere copiilor șansa de a accesa abilități de învățare superioară, susține Kristina Kallas, ministrul educației din Estonia, într-un interviu pentru Școala9.

20.04.2026

de Michael Bird

Când copiii au început să folosească IA pentru a învăța, au crescut și temerile privind viitorul educației. Profesorii și părinții s-au panicat că o mașinărie capabilă să gândească singură i-ar putea înlocui pe profesori, iar elevii ar lăsa tehnologia să gândească în locul lor și n-ar mai socializa cu colegii de clasă. Iar asta ar putea rezulta într-o generație de analfabeți funcțional, fără abilități matematice și științifice și antisociali, fiindcă tot ce le-ar trebui ar fi abilități de bază ca să dea prompt-uri boților pentru a finaliza orice sarcină. 

Până și copiii au realizat că învățarea poate fi acum „hăckuită”. Într-un studiu din Marea Britanie din 2025, unul din patru studenți a fost de acord că IA „îmi face prea ușoară găsirea răspunsurilor fără a face eu însumi munca”.

Cu toate acestea, Kristina Kallas, ministra educației din Estonia din 2024, speră că o politică IA controlată și responsabilă în școli poate diminua din îngrijorări. 

Adesea considerată cea mai avansată țară din lume din punct de vedere digital, Estonia este, de asemenea, pe primul loc în Europa conform rezultatelor PISA.

READ THE ENGLISH VERSION HERE

Can artificial intelligence make kids smarter?

AI in education could offer kids a chance to tap into higher learning skills, if schools are smart about its use, argues Kristina Kallas, Estonia’s Minister of Education. 

When kids started using AI to learn, fears about the future of education became omnipresent. Teachers and parents panicked that a thinking machine could replace human educators, and students could offload their brain to technology and stop interacting with classmates. This could result in a generation who are innumerate, illiterate, antisocial and unskilled, as all they need are basic skills to prompt bots to complete any assignment. Even the kids realised learning could now be hacked. In a UK study from 2025, one in four students agreed that AI “makes it too easy for me to find the answers without doing the work myself.”

However Katrina Kallas, Minister of Education for Estonia since 2024, hopes that a controlled and responsible AI policy in schools can flip these concerns.

Often regarded as the most digitally advanced country in the world, Estonia is also ranked first in Europe according to PISA results. 

She believes AI in school will mean more teachers, not fewer. Students could spend more time offline, not online. They could also be working in groups more often, not less. Above all, she hopes AI can help kids reach higher realms of thinking.

“We must make students think deeper and faster at an earlier age in education,” she says in an exclusive interview with Scoala9.

In other words, using AI wisely is a chance to make kids wiser.

“AI is here to push us to a higher order of thinking,” she says. “This is an evolutionary challenge we have to face. If we don’t do anything about AI, our knowledge will fall further down, and kids will be offloading it all to AI. If we don’t do it, computers will take over.“

50-year-old Kallas is co-leader of the Liberal Eesti 200 party, currently a partner in the Baltic state’s Government. A doctor in political science, she was an OSCE consultant, including for the Moldovan government on ethnic policy, and is current President of the Estonian Handball Association. At the heart of her mandate has been a program to build a public education system that can shape AI use in a way “that supports learning, equity and critical thinking” according to the Ministry. Her country of 1.38 million last year piloted a more proactive AI policy for post-16 education. Results will soon be coming in. 

“Very few countries are attempting this at a system level,” she says, “which is why the outcomes are being closely watched.”

Fear number one: AI makes kids stupid

Firstly, there is the fear that AI is making students less intelligent. Studies argue that AI is impacting the long-term acquisition of skills and people’s ability to think critically. Using simple prompts, ChatGPT, Gemini or Grok takes only a few seconds to do kids’ homework, write their essays, solve their moral dilemmas and build visual, audio or video projects with little human contribution.

“The biggest concern is there will be a lot of cognitive offloading,” says Kallas, where the AI bot does all the work. A more positive approach is to use what she calls ‘cognitive outsourcing’: “With cognitive outsourcing, some of the cognitive capacities like memorising or analysing can be outsourced to AI, which can do it faster and more efficiently.”

The argument against AI making us stupider is the calculator analogy. Electronic calculators were introduced in the 1960s and became widely used by the 1970s in schools. 

“When the calculators were invented we also did cognitive outsourcing to the calculators,” says the Minister. “The discussion [at that time] was that people will become dumber and no one will learn their multiplication tables by heart. People will be idiots. What actually happened is that by grade 12 today, kids graduate high school learning at a higher level than in the 1960s, because of calculators. This pushed students to be faster and more efficient in maths. 

“The same with Google search. The talk at the time [the 2000s] was that students will be stupid and won’t memorise. That didn’t happen. They became much more skilled in analysing information very fast.”

She argues that the education system can withstand any major technological development that speeds up our information gathering “as long as we are capable of analysing what we outsourced and what kind of results the outsourcing produces.”

“For that we need higher order thinking skills,” she says.

Kallas uses Benjamin Bloom’s 1950s taxonomy of learning objectives as a framework for how to understand education in the age of AI.

At the bottom are lower-order thinking skills, like remembering, understanding and applying. These are the repetitive acts like learning to ride a bike, swimming, skating and languages.

The higher order are analyzing, evaluating and creating, such as writing poetry or making ethical decisions. This order generates new knowledge. These skills needed to be accessed in post-16 education, with the help of AI.

“Training the teachers to think that lower order thinking skills are not just enough,” she says. “We need to do more analysis work, more creative thinking and critical work.”

Estonia: at the edtech frontline

Estonia has been at the frontline of digital development, especially when it comes to integrating technology with public services. As a country with just over one million people and a small geographical area, it has arguably been the right location to act as a sandbox for state-wide technological revolutions. 

In education, in the mid-1990s, Estonia’s ‘Tiger Leap’ programme brought computers and the internet to every school, at a time when only 0.5 per cent of the world population was online. 

Since the AI revolution in 2022, up to 90 percent of Estonian students in grades six to 12 were using AI for school, mostly to speed up tasks rather than build understanding. This development lacked guidance. At the same time, only 53 percent of teachers were using AI, according to a 2024 survey, revealing a mismatch between student and teacher experience.

So last year Estonia began its AI Leap (TI‐Hüpe), for all upper-secondary school students. A pilot scheme reached almost all the country’s 156 high schools, involving 4,900 teachers and 20,000 students. 

All high school teachers have taken two day online training courses. This means inviting Silicon Valley into the classroom, where AI Leap collaborates with Google’s Gemini and OpenAI’s ChatGPT on AI applications. Kallas argues that partnering with the private sector brings “innovation into the system.” 

This four-million-euro scheme was financed 50 percent by the Ministry of Education and Research, and 50 percent from companies, philanthropy funds and entrepreneurs.

Teachers in Estonia have weekly or biweekly meetings at “hubs” where they aim to reflect and learn from each other on how to integrate AI into teaching. 

“The biggest part of the teaching job is self-reflection,” says Kallas.

“AI cannot be a random tool that some kids use”

But what is happening on the ground, at school and at home? A problem with some schools in Europe is that kids are using AI to complete homework assignments, while others don’t. Yet both may end up with the same marks. Kids feel like losers for not using AI short-cuts. 

“This is what happens when the teacher is not in control of the learning process and when teachers do not integrate AI into the process,” says Kallas. “This allows AI to be a random tool that some kids use and some kids do not. Teachers need to be aware that AI is there and is in everyone’s pocket and the way you design the learning process you have to take that into consideration.” 

Rather than ban the practice or pretend AI isn’t there, teachers need to redesign projects with AI in mind. They can say, for example, there are elements in a lesson plan or home assignment where kids can use AI, and where they can’t.

“If a teacher designs a project the same way she did three years ago, they end up with some kids using AI and some kids resisting it,” she says. This means stopping assignments that can be offloaded onto AI and presented to the teacher as original work.

Classes in the AI era: less tech, more talk

At a practical level, teaching in the AI era may need to be more offline, hands-on and interactive. In-person teaching may need less tech and more talk.

Kallas is a teacher at university level, and she has redesigned assignments for her students, who are training to be teachers. 

“For the first outline of a case study, I say to students: discuss with an AI the focus points, such as the topic and what kind of data is needed for this kind of research and prepare with an AI the case study outline.

“Then [the student] comes to class and we have a seminar where we discuss those outlines. They have to defend their outlines in front of class. If they cannot argue, I see they just did five minutes with an AI, and did not focus or learn anything. This is the way you integrate AI into the process, because it forces students much more to think about their outline. AI can give them ideas but they have to regenerate the thought. Then they have to do some empirical research, such as interviewing teachers and students.

“This gets back to arguing in groups, and doing ground research, which cannot be offloaded onto AI.”

At home, this means working with AI as a tutor who forces a student to think, analyse and prepare documents for debate, like a colleague who prepares a student for an exam. 

“Memorising, figuring out the new thing, learning about the new thing, understanding the new thing will be done with the help of AI,” she says. 

Then in class, rather than rote-learning a new topic, the time is spent analysing what they have learned at home.

Classes then change to include “lots of analysis and lots of teamwork, presentations and discussions, which is mostly developing analytical thinking, critical thinking, systematic thinking, systematising the information and then creating new work.” 

Another example is more focus on field work. In a biology class in Estonia, kids go into a park, find flowers and take photos of them, upload the images to ChatGPT as a prompt to give them an analysis. This is arguably a more efficient way of investigating plant life, and kids get to spend more time outdoors, experiencing the subject in its natural environment.

Kallas also uses the example of physics teaching. Formula and rules are hard to understand and memorise in physics, even when taught in class and from books. The teacher can explain them in class, then give a list of prompts to the students, who can use these with the AI at home.

“Kids will be confirming what they have learned at school,” she says, “but the prompt list needs to be given by the teacher. [Education] can go astray if kids use prompts with no guidance.”

Instead, the teacher can say to the kids: ‘We know you are using AI so here is a prompt list’. “Kids have no feeling they are cheating and are learning by using it,” says Kallas.

In general, this style of teaching would require more hours at school because discussion and analysis takes more time than rote learning. “We need more teachers, as we can’t do analysis and discussion with 40 students and one teacher,” she says. “With AI we need more teachers, not fewer.”

In Estonia, she says that teachers do not fear AI will be a replacement, “but they do fear that if they don’t bring in more teachers, learning with AI will become very stressful.”

The digital trap in education: a failure to acquire knowledge

Taking a more assertive approach to technology at this stage of AI development is necessary, due to what happened in the past. In Europe in the 1990s, Kallas says we “got something wrong” when tech was allowed into the classroom. 

European schools did not think about the learning processes around that technology, she argues. Since then numeracy, literacy and problem solving skills have been “declining for a generation”, she says.

“When digital technology arrived in the 1990s, Europe [in the education system] started devaluing knowledge learning and memorising. They took knowledge out of the curriculum.”

Learning facts ‘did not make sense’ as they were available at the click of a mouse.

“But learning facts does make sense, such as dates, capitals, languages and history. You need to know when wars started and ended. This was offloaded, and that was a mistake.

“For kids at pre-15, we can’t do critical thinking without knowing the earth is round and not flat.”

Kallas emphasizes that the early years of education still need to focus on knowledge-building. 

“Early years from the first grade until grade six should not use AI,” she says. 

Risk of burdening teachers with more work

Asking 5,000 teachers to spend more time on reflection on using AI in teaching and redesigning lesson plans could risk becoming an extra burden. This is something Kallas is aware of, and argues it is a question of prioritising. She says school principals have to assign time for learning hubs within the 35-hour working week.

“If this is extra, teachers will not put their energy into this,” she says. 

There are a lot of jobs, she says, that teachers should outsource.

“The relationship between home and school in the last 15 years has shifted too much on school and very little on what is done at home,” she says. “When I went to school in the Soviet times, when I didn’t perform well, my parents were invited to school and they were scolded for not doing enough work.

“Nowadays when a kid is not performing, the teacher is invited to the director's office and told; ‘Why are you not doing enough for the kid?’. What about the parents and their responsibility?”

“Teachers have to make sure the kids are mentally well, they have eaten, slept enough, can concentrate and they don’t have discipline problems. [Teachers need] financial literacy, digital literacy, to be psychologists, experts in digital skills and social media, Word, Excel and cybersecurity. We have released parents from their full responsibility. [The system] is too skewed towards the teachers and that’s why they are stressed, because everything is on them.”

Pushback against tech in the classroom

Across the world, many countries have banned mobile phone use in schools, among fears of declining attention spans and cyberbullying. According to UNESCO, 114 education systems (58 percent) now have such a ban in place. Estonia is not among them. 

“In this debate about social media and mobile phones, we are talking again about the teachers being responsible for making sure the kids don’t use social media,” says the Minister. “What about the parents? What’s their responsibility?”

Kallas warns against regulating tech “out of the classroom”.

“Regulating phones and digital devices out of the school environment is a wrong direction,” she says. “We can’t teach critical thinking about AI without AI present in the classroom and used for learning. We need to go fast in terms of policy as a learning tool. Education ministers have to be brave among the alarmist voices, otherwise we regulate kids out of the AI generation.”

Foto: Kristina Kallas, la conferința „Future of Work in the Age of AI” in Riga, Latvia

Ministra Kallas crede că IA în școală va însemna mai mulți profesori, nu mai puțini. Elevii ar putea petrece mai mult timp offline, nu online. De asemenea, ar putea lucra în echipe mai des, nu mai rar. Mai presus de toate, ea speră că IA îi va ajuta pe copii să atingă foruri mai înalte ale gândirii. 

„Trebuie să îi facem pe elevi să gândească mai profund și mai rapid la o vârstă mai timpurie”, spune ea într-un interviu exclusiv pentru Școala9.

Cu alte cuvinte, utilizarea înțeleaptă a IA este o șansă de a-i face pe copii mai înțelepți. „IA este aici pentru a ne împinge către o ordine superioară de gândire”, spune ea. „Aceasta este o provocare evolutivă cu care trebuie să ne confruntăm. Dacă nu facem nimic în privința IA, cunoștințele noastre vor scădea și mai mult, iar copiii se vor baza pe el pentru orice. Dacă nu o facem noi, computerele vor prelua controlul.”

Kallas, în vârstă de 50 de ani, este co-lider al partidului liberal Eesti 200, în prezent partener în guvernul statului baltic. Doctor în științe politice, ea a fost consultant OSCE - Organisation for Security and Cooperation in Europe, inclusiv pentru guvernul moldovean pe politică etnică, și este actualul președinte al Asociației Estoniene de Handbal. În mandatul său a pus în focus construirea unui sistem de educație publică capabil să modeleze utilizarea IA într-un mod „care sprijină învățarea, echitatea și gândirea critică”, conform Ministerului. Țara sa de 1,38 milioane de locuitori a pilotat anul trecut o politică IA mai proactivă pentru educația post-16 ani. „Foarte puține țări încearcă acest lucru la nivel de sistem”, spune ea, „motiv pentru care rezultatele sunt urmărite îndeaproape.”

Teama numărul unu: IA îi face pe copii proști

Există o teamă generalizată că IA îi face pe elevi mai… puțin inteligenți. Studiile susțin că IA afectează dobândirea pe termen lung a abilităților și capacitatea oamenilor de a gândi critic. Folosind comenzi simple, ChatGPT, Gemini sau Grok au nevoie de doar câteva secunde pentru a face temele copiilor, pentru a le scrie eseurile, pentru a le rezolva dilemele morale și pentru a construi proiecte vizuale, audio sau video cu puțină contribuție umană. 

„Cea mai mare îngrijorare este că va exista o mare delegare cognitivă (cognitive offloading)”, spune Kallas, unde botul IA face toată treaba. O abordare mai pozitivă este utilizarea a ceea ce ea numește „externalizare cognitivă”: „Prin externalizarea cognitivă, unele dintre capacitățile cognitive, cum ar fi memorarea sau analiza, pot fi externalizate către IA, care le poate face mai rapid și mai eficient.”

Un argument împotriva ideii că IA ne face mai proști ar putea fi analogia cu calculatorul. Calculatoarele electronice au fost introduse în anii 1960 și au devenit utilizate pe scară largă în școli prin anii 1970. „Când au fost inventate calculatoarele, am făcut, de asemenea, externalizare cognitivă către acestea”, spune ministrul. 

„Discuția [la acea vreme] era că oamenii vor deveni mai proști și nimeni nu va mai învăța tabla înmulțirii pe de rost. Oamenii vor fi idioți. Ce s-a întâmplat de fapt este că, până în clasa a 12-a astăzi, copiii termină liceul învățând la un nivel mai înalt decât în anii 1960, datorită calculatoarelor. Acest lucru i-a împins pe elevi să fie mai rapizi și mai eficienți la matematică. La fel și cu căutarea pe Google. Discuția de la acea vreme [anii 2000] era că elevii vor fi proști și nu vor mai memora. Nu s-a întâmplat așa. Au devenit mult mai pricepuți în a analiza informația foarte rapid.”

Ea susține că sistemul de educație poate rezista oricărei dezvoltări tehnologice majore care accelerează colectarea informațiilor „atât timp cât suntem capabili să analizăm ceea ce am externalizat și ce fel de rezultate produce externalizarea.” „Pentru asta avem nevoie de abilități de gândire de ordin superior”, spune ea. 

Kallas folosește taxonomia obiectivelor de învățare a lui Benjamin Bloom din anii 1950 ca pe un cadru pentru a înțelege educația în era IA. La bază se află abilitățile de gândire de ordin inferior, cum ar fi amintirea, înțelegerea și aplicarea. Acestea se referă la actele repetitive, cum ar fi învățarea mersului pe bicicletă, înotul, patinajul și limbile străine. 

Ordinul superior presupune analiza, evaluarea și crearea, cum ar fi scrierea poeziei sau luarea deciziilor etice. Iar această zonă generează cunoștințe noi. Aceste abilități trebuiau accesate în educația de după 16 ani, cu ajutorul IA. „Ar trebui să instruim profesorii că abilitățile de gândire de ordin inferior nu sunt de ajuns”, spune ea. „Trebuie să facem mai multă muncă de analiză, mai multă gândire creativă și muncă critică.”

Estonia: în prima linie a tehnologiei educaționale

Estonia a fost în prima linie a dezvoltării digitale, în special când vine vorba de integrarea tehnologiei cu serviciile publice. Fiind o țară cu puțin peste un milion de oameni și o suprafață geografică mică, de 5 ori mai mică decât a României, a fost, probabil, locația potrivită pentru a acționa ca un laborator pentru revoluțiile tehnologice la nivel de stat. 

În educație, la mijlocul anilor 1990, programul „Tiger Leap” al Estoniei a adus computere și internet în fiecare școală, într-un moment în care doar 0,5% din populația lumii era online. 

De la revoluția IA din 2022, aproape 90% dintre elevii estonieni din clasele 6-12 folosesc IA pentru școală, în principal pentru a accelera sarcinile mai degrabă decât pentru a construi înțelegerea. În același timp, doar 53% dintre profesori foloseau IA, conform unui sondaj din 2024, ceea ce înseamnă o neconcordanță notabilă între experiența elevilor și cea a profesorilor.

Așadar, anul trecut Estonia a început „Saltul IA” (TI-Hüpe), pentru toți elevii de liceu. Un proiect pilot a ajuns în aproape toate cele 156 de licee ale țării, implicând 4.900 de profesori și 20.000 de elevi. Toți profesorii de liceu au urmat cursuri de instruire online de două zile. 

Aceasta înseamnă invitarea Silicon Valley în clasă, un „Saltul IA” înseamnă diferite aplicații de inteligența artificală din suitele Google Gemini și OpenAI ChatGPT. Kallas susține că parteneriatul cu sectorul privat aduce „inovație în sistem”. Această schemă de patru milioane de euro a fost finanțată în proporție de 50% de Ministerul Educației și Cercetării și 50% de companii, fonduri filantropice și antreprenori. 

Profesorii din Estonia au întâlniri săptămânale sau bilunare în „hub-uri” unde își propun să reflecteze și să învețe unii de la alții despre cum să integreze IA în predare. „Cea mai mare parte a muncii de profesor este autoreflecția”, spune Kallas.

„IA nu poate fi un instrument aleatoriu pe care unii copii îl folosesc”

Dar ce se întâmplă pe teren, la școală și acasă? O problemă cu unele școli din Europa este că unii copii folosesc IA pentru a-și finaliza temele, iar alții nu. Totuși, amândoi pot primi aceleași note. Unii copiii se simt lăsați în urmă pentru că nu folosesc scurtăturile IA. 

„Asta se întâmplă când profesorul nu deține controlul asupra procesului de învățare și când profesorii nu integrează IA în proces”, spune Kallas. „Acest lucru permite IA să fie un instrument aleatoriu pe care unii copii îl folosesc și alții nu. Profesorii trebuie să fie conștienți că IA există și este în buzunarul fiecăruia, iar modul în care proiectezi procesul de învățare trebuie să ia asta în considerare.” 

Mai degrabă decât să interzică practica sau să se prefacă că IA nu este acolo, profesorii trebuie să reproiecteze proiectele având IA în minte, mai spune ministra estonieană. Ei pot spune, de exemplu, că există elemente într-un plan de lecție sau într-o temă pentru acasă unde copiii pot folosi IA și altele unde nu pot. „Dacă un profesor proiectează un proiect în același mod în care o făcea acum trei ani, se va ajunge ca unii copii să folosească IA și alții să-i reziste”, spune ea. Acest lucru înseamnă oprirea temelor care pot fi descărcate în sarcina IA și prezentate profesorului ca fiind muncă originală.

Cursurile în era IA: mai puțină tehnologie, mai multă discuție

La nivel practic, predarea în era IA ar trebui să însemne mai mult offline, adică mai multă practică și interactivate. Predarea în persoană ar putea avea nevoie de mai puțină tehnologie și mai multă discuție. 

Kallas este profesor la nivel universitar și a reproiectat sarcinile pentru studenții săi, care se pregătesc să devină profesori. „Pentru prima schiță a unui studiu de caz, le spun studenților: discutați cu o platformă IA punctele de interes, cum ar fi subiectul și ce fel de date sunt necesare pentru acest tip de cercetare, și pregătiți cu o IA schița studiului de caz. Apoi [studentul] vine la curs și avem un seminar unde discutăm acele schițe. Ei trebuie să își susțină lucrările în fața clasei. Dacă nu pot argumenta, văd că doar au petrecut cinci minute cu o IA și nu s-au concentrat sau nu au învățat nimic... Acesta este modul în care integrezi IA în proces, deoarece forțează studenții mult mai mult să se gândească la tema lor. IA le poate oferi idei, dar ei trebuie în permanență să-și eleveze modul de gândire. Apoi trebuie să facă niște cercetări empirice, cum ar fi intervievarea profesorilor și a elevilor. Acest lucru ne întoarce la argumentarea ideilor în fața altor colegi și la cercetarea de teren, care nu pot fi externalizate către IA.”

Acasă, acest lucru înseamnă lucrul cu IA ca un tutore care forțează un elev să gândească, să analizeze și să pregătească documente pentru dezbatere, ca un coleg care pregătește un student pentru un examen. 

„Memorarea, descifrarea lucrurilor noi, învățarea despre lucrurile noi, înțelegerea lucrurilor noi se vor face cu ajutorul IA”, spune ea. Apoi, în clasă, în loc de învățarea mecanică a unui subiect nou, timpul este petrecut analizând ceea ce au învățat acasă. Orele se schimbă apoi pentru a include „multă analiză și multă muncă în echipă, prezentări și discuții, ceea ce înseamnă în principal dezvoltarea gândirii analitice, a gândirii critice, a gândirii sistematice, sistematizarea informației și apoi crearea de noi lucrări.”

Un alt exemplu este concentrarea mai mare pe munca de teren. Într-o clasă de biologie din Estonia, copiii merg într-un parc, găsesc flori și le fac fotografii, încarcă imaginile în ChatGPT ca prompt pentru a le oferi o analiză. Aceasta este, probabil, o modalitate mai eficientă de a investiga viața plantelor, iar copiii ajung să petreacă mai mult timp în aer liber, experimentând subiectul în mediul său natural. 

Kallas folosește, de asemenea, exemplul predării fizicii. Formulele și regulile sunt greu de înțeles și de memorat în fizică, chiar și atunci când sunt predate în clasă și din cărți. Profesorul le poate explica în clasă, apoi poate oferi o listă de prompt-uri elevilor, pe care aceștia să le folosească cu IA acasă. „Copiii vor confirma ceea ce au învățat la școală”, spune ea, „dar lista de prompt-uri trebuie dată de profesor. Lucrurile o pot lua razna dacă copiii folosesc prompt-uri fără îndrumare.” 

În schimb, profesorul le poate spune copiilor: „Știm că folosiți IA, așa că iată o listă de prompt-uri”. „Copiii nu mai au sentimentul că trișează și învață folosind-o”, spune Kallas.

În general, acest stil de predare ar necesita mai multe ore la școală, deoarece discuția și analiza durează mai mult decât învățarea mecanică. „Avem nevoie de mai mulți profesori, deoarece nu putem face analiză și discuții cu 40 de elevi și un singur profesor”, spune ea.

„Cu IA avem nevoie de mai mulți profesori, nu mai puțini.” Spune că profesorii estonieni nu se tem că IA îi va înlocui, „dar se tem că, dacă nu aducem mai mulți profesori, învățarea cu IA va deveni foarte stresantă.”

Capcana digitală în educație: un eșec în dobândirea cunoștințelor

Adoptarea unei abordări mai hotărâte față de tehnologie în acest stadiu al dezvoltării IA este necesară, din cauza a experiențelor din trecut. Kallas spune că „ceva a fost înțeles greșit” în anii 1990, când tehnologia a fost lăsată să intre în clasă. Școlile europene nu s-au gândit la procesele de învățare din jurul acelei tehnologii, susține ea. De atunci, abilitățile de calcul, alfabetizarea și rezolvarea problemelor au fost „în declin timp de o generație”. 

„Când tehnologia digitală a sosit în anii 1990, sistemele de educație din Europa au început să devalorizeze învățarea cunoștințelor și memorarea. Au scos cunoștințele din curriculum.” 

Învățarea faptelor „nu mai avea sens”, deoarece acestea erau disponibile la un clic distanță. „Dar învățarea faptelor are sens, cum ar fi datele, capitalele, limbile și istoria. Trebuie să știi când au început și s-au terminat războaiele. Acest lucru a fost externalizat, și a fost o greșeală. Pentru copiii de până în 15 ani, nu putem face gândire critică fără ca ei să știe că pământul este rotund și nu plat.” 

Kallas subliniază că primii ani de educație trebuie să se concentreze în continuare pe construirea cunoștințelor. „Primii ani, din clasa întâi până în clasa a șasea, nu ar trebui să folosească IA”, spune ea.

Riscul de a împovăra profesorii cu mai multă muncă

A cere celor 5.000 de profesori să petreacă mai mult timp reflectând asupra utilizării IA în predare și reproiectând planurile de lecție ar putea deveni o povară suplimentară. Acesta este un lucru de care Kallas este conștientă și spune că totul ține de prioritizare. Directorii de școli trebuie să aloce timp pentru hub-urile de învățare în cadrul săptămânii de lucru de 35 de ore (profesorii și directorii estonieni au o săptămână de lucru de 35 de ore, n.r.). 

„Dacă acest lucru este în plus, profesorii nu își vor pune energia în asta”, spune ea. Sunt multe sarcini pe care profesorii ar trebui să le externalizeze. „Relația dintre casă și școală în ultimii 15 ani s-a mutat prea mult pe școală și foarte puțin pe ceea ce se face acasă”, spune ea. 

„Când mergeam eu la școală în timpurile sovietice, când nu aveam rezultate bune, părinții mei erau invitați la școală și erau certați că nu muncesc destul. Astăzi, când un copil nu are rezultate, profesorul este invitat în biroul directorului și i se spune: De ce nu faci destul pentru copil?. Cum rămâne cu părinții și responsabilitatea lor?”

„Profesorii trebuie să se asigure că micuții sunt bine mental, că au mâncat, au dormit destul, se pot concentra și nu au probleme de disciplină. Profesorii au nevoie de alfabetizare financiară, alfabetizare digitală, trebuie să fie psihologi, experți în abilități digitale și social media, Word, Excel și securitate cibernetică. I-am eliberat pe părinți de responsabilitatea lor deplină. Ne concentrăm prea mult pe profesori și de aceea sunt stresați, pentru că totul este pe umerii lor.”

Rezistența împotriva tehnologiei în clasă

În întreaga lume, multe țări au interzis utilizarea telefoanelor mobile în școli, pe fondul temerilor privind scăderea atenției și cyberbullyingului. Potrivit UNESCO, 114 sisteme de educație (58%) au acum o astfel de interdicție în vigoare. Estonia nu se numără printre ele. 

„În această dezbatere despre rețelele sociale și telefoanele mobile, vorbim din nou despre profesori ca fiind responsabili să se asigure că elevii nu folosesc social media. Cum rămâne cu părinții? Care este responsabilitatea lor?”, subliniază din nou ministra.

Kallas avertizează împotriva reglementării tehnologiei „în afara clasei”. „Reglementarea telefoanelor și a dispozitivelor digitale în afara mediului școlar este o direcție greșită”, spune ea.

„Nu putem preda gândirea critică despre IA fără ca IA să fie prezentă în clasă și folosită pentru învățare. Trebuie să mergem rapid către o politică ce folosește IA ca instrument de învățare. Miniștrii educației trebuie să fie curajoși printre vocile alarmiste, altfel reglementăm până îi scoatem cu totul pe copii din generația IA.”

CUVINTE-CHEIE

kristina kallas ministra educatiei estonia estonia ai estonia ai in scoala inteligenta artificiala in scoala