Ionel Dumitru Nedelcu, profesor de limba și literatura română la Școala Gimnazială „Decebal” din Craiova, și-a făcut primul site de consultații de limba română la începutul anilor 2000. Tot pe-atunci a creat un forum, unde îi ajuta pe elevi să-și rezolve temele, și mai multe bloguri, pe care și-a făcut mâna în materie de predare online. S-a instruit singur în legătură cu calculatoarele, a învățat un pic de programare, iar acum e prezent pe toate rețelele sociale - de la Facebook la TikTok. Pe cel din urmă canal are deja, la trei luni de la lansare, 30K urmăritori și 188K aprecieri.
Povestiți-mi, vă rog, cum a început aventura dumneavoastră cu online-ul: care a fost primul canal de comunicare folosit, când ați făcut primele clipuri pe YouTube, ce v-a împins spre online, ce e diferit acum față de primele experiențe?
I. D. Nedelcu: Primul meu site, în care ofeream un fel de consultații de limbă română, datează de prin 2002-2003 și era construit pe platforma home.ro. Avea adresa www.teme.home.ro. Am făcut apoi, în 2005, un forum (care rezistă și acum, dar nu mai e activ): teme.3xforum.ro. Răspundeam acolo la întrebările elevilor și încercam să-i ajut la teme. De atunci, am creat poate zeci de site-uri, de bloguri, pe platforme gratuite, dintre care unele nu mai există acum, dar altele (vreo 10-15) pot fi încă găsite - de exemplu, meditatiilaromana.wordpress.com (din 2009) și meditatii-la-romana.blogspot.ro (din 2011). Am, așadar, vreo 15-20 de ani de experiență pe internet. Acum, sunt prezent pe toate rețelele sociale (Facebook, Twitter, Instagram, TikTok). Primul clip realizat de mine și încărcat pe YouTube datează din 2011. Canalul meu conține acum aproximativ 200 de clipuri originale, pe care le-am făcut pentru uz propriu, pentru elevii mei, în primul rând.
Ce modele sau ce surse de inspirație ați avut când v-ați apucat de cursuri online?
I. D. Nedelcu: Nu-mi amintesc să fi avut un model anume. Am descoperit singur platformele de CMS (Joomla, Drupal, Concrete etc.), LMS (Claroline, Moodle, ATutor, eFront) și blogging (Wordpress, Blogger). Am descoperit singur bloggeri străini care se ocupă de folosirea tehnologiei în educație. De exemplu, o urmăresc de prin 2007 pe Jane Hart, de la C4LPT (Centre for Learning & Performance Technologies), care publică anual un Top 100 Tools for Learning (acum sunt 200). Îl citesc regulat pe un alt blogger foarte respectat în branșă, Richard Byrne, care de 12 ani publică aproape zilnic articole despre metode și instrumente utilizabile în e-learning. Urmărindu-i pe cei doi, am învățat foarte multe despre integrarea în didactică a noilor tehnologii ale informației și comunicării. Urmăresc pe Twitter o mulțime de experți și instituții din lumea întreagă care se ocupă de e-learning.
Cum v-ați făcut cunoscut canalul de YouTube și site-ul de meditații?
I. D. Nedelcu: Nu am făcut ceva anume. Pur și simplu, în timp, treptat, am început să fiu din ce în ce mai frecventat. Pur și simplu am publicat conținut. Și, așa cum am spus, sunt activ pe rețelele sociale, pe Facebook, în special, pe Instagram și, mai recent, pe TikTok.
Ce audiență aveți în acest moment?
I. D. Nedelcu: Canalul de YouTube are peste 3,7 K abonați în total și peste 37 K vizionări numai luna trecută. Pe TikTok, în trei luni doar, am adunat peste 29 K urmăritori și peste 188 K aprecieri.
Cum a fost procesul de construire a acestei audiențe?
I. D. Nedelcu: Nu am făcut nimic deosebit pentru creșterea audienței. Am încercat doar să fiu activ online. Să creez conținut interesant pe blogul meu principal, meditatiilaromana.ro, pe YouTube, Instagram și TikTok și să îl popularizez prin Facebook, Twitter, Pinterest, Tumblr ș.a.
Care credeți că a fost cel mai bun mediu de propagare a inițiativei dumneavoastră?
I. D. Nedelcu: Ca impact se pare că TikTok. Altfel, ca mediu de învățare organizată, cred că platforma Moodle e cea mai bună. O folosesc pe blogul de meditații. Dar mai am mult de lucru.
Care au fost provocările cu care v-ați confruntat de când predați și online?
I. D. Nedelcu: Cel mai mare impediment cred că este viteza cu care românii au trecut prin era computerului și au intrat în era smartphone-ului. În opinia mea, nu se poate face e-learning adevărat pe smartphone. Nici măcar pe tabletă. E nevoie de calculator. Or elevii români de azi sunt mai slab pregătiți în acest domeniu și mai puțin interesați decât cei de acum zece ani. Pare incredibil, dar așa este. De exemplu, în țările avansate din lume (Finlanda, S.U.A etc.) se învață încă din clasa I scrisul la tastatură, scrisul orb. Marea majoritate a elevilor români habar nu au să folosească tastatura, în general, nu mai vorbesc de diacritice. O altă mare parte dintre ei nu știu să acceseze un site decât trecând prin Google. Discut aici de cei care au acces la un computer. Pentru că tragedia este și mai mare: părinții nu pricep de ce le-ar trebui un computer. Cred că acum, cu pandemia, au început să mai priceapă, unii dintre ei.
Câte materiale ați adunat până astăzi?
I. D. Nedelcu: Sunt materiale scrise (postări pe bloguri și rețele sociale) și materiale video. Ultimele pot fi numărate, celelalte, nu; sunt împrăștiate, cum v-am spus, pe nu mai știu nici eu câte bloguri. Pe YouTube sunt aproximativ 200 de filme. Pe Instagram și TikTok, vreo 50 (unele sunt și dincolo).
Judecând după reacțiile celor care vă urmăresc, care credeți că este cel mai apreciat material pe care l-ați postat?
I. D. Nedelcu: Pe YouTube, filmul cu cele mai multe vizionări încearcă să explice, în zece minute, cum funcționează limba română. Se numește „Gramatica limbii române – morfologie și sintaxă” și are cam 35 K vizionări. Pe TikTok am un filmuleț de un minut despre folosirea aiurea a construcției „ca și”, care a strâns până acum peste 283 K vizionări.
În contextul de astăzi, în care profesorii se văd nevoiți să folosească tot mai mult tehnologia și diferitele device-uri, cum a fost pentru dumneavoastră integrarea tehnologiei în predare? Ați fost dintotdeauna pasionat de internet și tehnologie sau v-ați adaptat mai degrabă din necesitate?
I. D. Nedelcu: Începuturile preocupărilor mele de integrare a computerului în procesul didactic se pierd, vorba lui Iacob Negruzzi, în „negura timpului”. Am descoperit computerul târziu, prin 1998, pe vremea lui Windows 95. Spun „târziu”, pentru că aveam deja 35 de ani, mi s-a părut, la început, imposibil să mă apuc de așa ceva. Apoi, pe la începutul anilor 2000, am descoperit într-un anticariat o carte intitulată „Instruire programată la limba română”, de Ștefan Rădulescu. Era o carte veche, din 1974, nu avea legătură cu computerele, dar mi s-a părut că aș putea folosi principiile de acolo în predarea limbii române pe calculator. Am început să învăț singur programare: HTML, Visual Basic. N-am mers prea departe, din păcate, dar câte ceva mi-a rămas. Îmi amintesc că am prezentat o secvență de lecție pe calculator la un cerc pedagogic al profesorilor din Craiova prin 2002-2003. Colegii meu s-au uitat cu uimire, m-au lăudat, m-au bătut pe umăr. Și atât. N-a avut niciun ecou. Dar eu mi-am continuat preocupările. M-am bucurat enorm când, în 2005, în școli, a apărut AeL, o extraordinară idee, pe care s-au cheltuit bani mulți, pentru a fi stricată apoi pe românește, într-o cârdășie a indolenței profesori-autorități. Dacă am fi folosit cu adevărat platforma aceea, am fi dezvoltat-o și am fi întreținut-o, azi nu ne-am uita la Zoom ca sălbaticii la mărgele.
Ce e diferit la TikTok față de YouTube, din punctul de vedere al celor care vă urmăresc și al feedback-ului pe care îl primiți de la ei?
I. D. Nedelcu: Viteza. Viteza de propagare. Se propagă fulgerător. Ultimul meu film (cel cu apa minerală) a făcut 10K vizualizări în câteva ore. Feedbackul e neconcludent. Nu se poate închega un dialog acolo. Lumea nu are timp și chef de discuții serioase, vrea divertisment scurt. E bine însă că unii privesc, învață ceva. Cei mai mulți îmi mulțumesc, alții fac pe deștepții. Mai sunt uneori și comentarii obraznice.
Care e cea mai mare împlinire pe care v-au adus-o lecțiile online?
Dar cea mai mare nemulțumire?
I. D. Nedelcu: Nemulțumirea mea este că, paradoxal, deși informatica a devenit materie din trunchiul comun la gimnaziu, elevii sunt tot mai slab pregătiți. Bănuiesc că foarte mulți părinți nu cumpără calculatoare copiilor. Bănuiesc de incompetență și dezinteres pe foarte mulți dintre profesorii de TIC.
Ce ați învățat din toată această experiență?
I. D. Nedelcu: Să nu încetezi niciodată să înveți lucruri noi. Învățarea nu se termină niciodată.
Ce sfaturi sau tips&tricks aveți pentru profesorii care vor să încerce predatul online?
I. D. Nedelcu: Nu am sfaturi. Profesorii cu vocație găsesc și singuri soluții, nu au nevoie de sfaturile mele. Celorlalți oricum nu le pasă.
Ce vă place cel mai mult la meseria dumneavoastră?
I. D. Nedelcu: Că mă obligă la învățare continuă și la autodepășire. Dacă nu aș fi obligat să-i învăț pe alții, probabil că nu aș învăța nici eu.
Când și unde ați început să predați și cum ați devenit profesor? Povestiți-mi puțin despre evoluția dumneavoastră ca profesor.
I. D. Nedelcu: Nimic spectaculos. Am intrat în învățământ acum mai bine de 30 de ani, în 1988. Mi-am început cariera la Odorheiu-Secuiesc, predând limba română absurd ca limbă „maternă” unor copii născuți din mame maghiare și trăind într-un mediu lingvistic maghiar. O experiență rară. Păstrez amintiri foarte plăcute acelei perioade. Apoi, m-am transferat în Craiova, unde sunt și azi. Am parcurs cuminte toate gradele didactice. Am fost vreo 10 ani și director. Am lucrat peste 25 de ani pentru aceeași școală, Școala Obedeanu, prima școală din Oltenia, acum desființată, prin „grija” inteligentelor autorități locale. Acum predau la Școala Gimnazială „Decebal” din Craiova. Îmi place.
