
Adina Rosetti este scriitoare, jurnalistă și co-fondatoarea De Basm (Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți). Și, nu în ultimul rând, mama Clarei și a lui Anton. A publicat mai multe volume de proză pentru adulți și pentru copii, iar în iunie i-au apărut „Povestea kendamei pierdute” (Ed. Arthur) și „Aiurea-n tramvai. Aventurile lui Anton în Țara Cuvintelor Anapoda” (Curtea Veche Publishing). adinarosetti.ro

Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane ale României. În spatele operei sale se ascunde trauma asasinării tatălui său când avea 11 ani, răzvrătirea unei adolescente care după aceea și-a luat viața în propriile mâini și dorința de a trăi în prezent: de la cititul de pe un ecran în loc de cărțile „care foșnesc“ la a încuraja tinerii să spună povești așa cum simt ei. Dincolo de autoarea pe care o putem găsi pe Facebook, în librării și în manualele școlare, am încercat să cunoaștem omul.
OP-ED. Da, și pe mine m-a lovit întâi revolta când l-am văzut pe ministrul Educației Daniel David spunând că profii sunt de vină pentru analfabetismul funcțional. Iar, pe bune? Apoi, am luat la disecat ce zice.
Timișoreanul Zeno Daniel Șuștac, avocat de profesie și tată implicat în domeniul educației prin grupul de inițiativă pe care l-a fondat, a scris o distopie despre sistemul educațional „nu doar de la noi”, după cum ține să menționeze. Băiatul său de 11 ani care a inspirat și personajul principal, pe Logo, a fost primul său cititor și critic. În universul închipuit în „Alandalia”, programa școlară are materii ciudate, matematica este „întorsomatică”, istoria e „tristorie”, informatica e „înfiormatică”, iar cancelaria este păstorită de profesori precum domnișoara Strâmbă-Nas, domnul Sever Nepriceputeanu, doamna D. Ispravă, domnul Mâhnici Boceală. Am vorbit cu autorul cărții despre mesajele inserate în ficțiunea care poate fi citită deopotrivă de copii, părinți și profesori, dar și de miniștrii educației postdecembriste.