Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
La centrul de zi din Oradea în care lucrez, nu începem activitatea cu întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Începem cu „ce crezi că a rămas neclar și ai vrea să revedem împreună?”.
Concerte, petreceri în cluburi, sport în aer liber, cluburi de carte, oameni noi la fiecare colț. În orașele mari pare că se întâmplă mereu ceva pentru tineri. Dar cum e să fii tânăr la sat sau într-un oraș mai mic din Europa? Ne spun cinci tineri din Germania, Țările de Jos și Marea Britanie.