Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”
Modificarea rutinei zilnice, izolarea și temerile privind veniturile și sănătatea familiei au fost cele care le-au dat copiilor și adolescenților stări de anxietate și depresie. Pe 20 noiembrie se sărbătorește Ziua Internațională a Drepturilor Copiilor. Printre aceste drepturi se numără accesul la serviciile de sănătate mintală și la un spațiu familial și școlar în care să se simtă în siguranță. Școala 9 a vorbit cu adolescenți din România și cu un specialist în sănătate al UNICEF despre cum a afectat pandemia sănătatea psiho-emoțională a celor sub 18 ani.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.