
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

Peste 4.500 de profesori și-au făcut cont pe o platformă dezvoltată de UNICEF în parteneriat cu Ministerul Educației pentru a accesa materiale educaționale despre vaccinare și alte măsuri de siguranță în pandemie pe care le pot folosi la clasă. Conținutul acestor materiale le ajută pe cadrele didactice inclusiv să demonteze mituri legate de vaccinare, cum ar fi că vaccinurile anti-covid nu sunt sigure fiindcă au fost realizate prea repede față de alte vaccinuri.
Cum arată o școală în care „nevoile speciale” sunt văzute ca potențial, nu ca o condamnare?
OP-ED. Sistemul clasic de parenting „băț și morcov” e tentant pentru că pare clar: faci bine, primești - greșești, plătești. Acest tip de educație se bazează pe controlul comportamentului prin pedepse și recompense, ignorând procesul de formare interioară al copilului. Mai sunt bătuți copiii care varsă un pahar cu apă?, m-am întrebat recent. Și dacă da, ce se întâmplă în mintea unui părinte care face asta.