
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

ANALIZĂ. Facem numai calcule frumoase și suntem cu cel puțin trei ani înaintea altor țări. Așa ai putea concluziona după ce compari manualele de matematică din România cu cele din alte țări europene. Ceea ce pare că sună ca o laudă, însă, ascunde motivul pentru care ne situăm printre codașele testelor PISA și cultivăm conștiincios o imagine a matematicii drept grea, urâtă sau chiar înspăimântătoare.
La Școala Gimnazială Sânpetru, cât copiii învață de acasă, profesorii amenajează un laborator de științe integrate. E adevărat că școala comunală e la numai 3 kilometri de Brașov. Au un robot de grădină pe care copiii îl vor programa să planteze legume, ochelari de realitate virtuală, software de realitate augmentată și imprimantă 3D. Au și panouri solare și un microbuz electric în plan. Pentru tot acest scenariu SF, capul răutăților este Mihaela Bucșa, o profesoară de fizică, pasionată de științe și care pare să fi lipsit de la lecția despre limite.
Un adolescent a descoperit într-o tabără de dezvoltare personală că poți învăța mai multe dacă-i asculți cu atenție pe cei din jur, nu doar pe instructori.