
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

Ai terminat facultatea, ai susținut toate examenele necesare și, în sfârșit, ești profesor. Ai visat ani de zile la acest moment – să predai, să inspiri minți tinere și să faci o schimbare în lume. Însă, realitatea te lovește, iar ceea ce părea o misiune nobilă se transformă rapid într-un maraton extenuant pe un teren plin de obstacole. Școala9 a discutat cu trei tinere cadre didactice și ele ne-au creionat o poză a vieții de debutant.
„Prin ce se aseamănă învățătorul și profesorul?”, a fost una dintre întrebările din testul grilă dat pentru concursul pentru directori. Subiectele probei susținute săptămâna trecută au fost criticate în spațiul public că ar fi fost prea ușoare pentru un viitor manager de școală. Totuși, 34% dintre ei nu au luat nota 7, necesară pentru a trece în etapa de interviu. Profesorul Constantin Lomaca, șeful Departamentului de Științe de la Franconian Internațional School din Erlangen, Germania, a explicat într-un interviu pentru Școala 9 de ce crede că un astfel de test scris nu este relevant pentru a alege managerul unei unități de învățământ.
Cum poate o companie privată să se implice în dezvoltarea învățământului profesional, mergând mai departe de interesele sale imediate.