
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

Pentru prima oară copiii dintr-un sat de romi cu 1.000 de locuitori au început școala gimnazială fără să treacă, preț de 7 kilometri dus-întors, peste un deal, printr-o pădure, peste un râu.
Cercetătoarea în educație Andreea Eșanu face o analiză a practicii internaționale în ceea ce privește admiterea la liceu și arată de ce un examen în plus pe lângă cel de Evaluare Națională nu va duce la rezultatele sperate de Ministerul Educației. Potrivit surselor oficiale, posibilitatea ca toate liceele care au avut concurență cu un an înainte să organizeze examene de admitere ar duce la o orientare mai bună a elevilor către specializările care li se potrivesc și ar reduce fenomenul transferurilor. Dimpotrivă, specialista în educație susține că cel mai probabil această dublă selecție va duce la adâncirea diferențelor între școli, și-așa considerabilă: „Sistemele performante de educație care au eliminat această presiune a selecției sunt cele care au reușit să aducă cam toate școlile la niveluri foarte apropiate de performanță și calitate”.
Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.