
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

De-a lungul timpului, conceptul de „loose parts” a avut un impact puternic asupra profesioniștilor care lucrează în educație, în special cea timpurie și cea derulată în aer liber.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Profesor și lingvist, Corina Popa este fondatoarea primei Școli de Gramatică din țară. Cursurile create pentru elevii de gimnaziu și liceu au o programă proprie, utilizează metode noi și interactive și sunt susținute de profesioniști. A deprins idei de bune practici în Spania, unde a avut o bursă pentru doctorat și apoi posibilitatea să fie asistent universitar. „Dacă, în învățământul românesc, olimpicul este elevul de succes, în sistemul spaniol, competițiile nu reprezintă o prioritate. Media este factorul decizional pentru nivelul educației. Elevul apreciat este cel care se exprimă liber, gândește critic și este creativ”, explică Corina.