
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

Dezamăgirea resimțită de cadrele didactice la început de an școlar nu ține doar de lipsa resurselor, ci și de fragilitatea emoțională pe care o provoacă sentimentul că duc greul singuri. Consecințele acestei stări se reflectă atât în sănătatea lor psihologică, cât și în relația cu elevii. Psihoterapeuta Domnica Petrovai a vorbit înainte de un început de an școlar complicat, cu proteste și incertitudini, despre primele semne ale epuizării și strategiile care îi pot ajuta pe profesori să-și păstreze echilibrul interior.
Într-o școală din cartierul Ferentari, psihopedagoga Ana Vasile a implementat un model educațional inspirat din sistemul american care sprijină copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sau pur și simplu pe cei cu dificultăți de învățare, care au rămas mult în urmă. Practic, a înființat un laborator unde copiii vin să lucreze în ritmul lor, să devină independenți în învățare ca apoi să țină pasul cu cei din clasa lor.
Christina Anghelina a plecat de mai mulți ani din țară pentru a experimenta actul educațional și pe alte meleaguri. După o perioadă de câțiva ani petrecută în India, a ales să predea la o școală din Istanbul. De patru ani predă aici cu mare drag, îi place școala și s-a îndrăgostit de orașul în care locuiește și despre care spune că este dinamic și fascinant.