
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

Au vorbit profesorii, copiii, părinții și autoritățile. Perspectiva oamenilor care fac munca de jos, meticuloasă și de neînlocuit, apare rar. Ce spune unul dintre ei, femeie de serviciu de școală?
Prima generație care a făcut clasa zero este și prima care va susține evaluarea națională după un an întreg de pandemie, cu ore mai mult online. O elevă de liceu din Buzău a întrebat 150 de colegi de clasa a opta, de la școli din tot județul, dacă se simt pregătiți pentru examene, cum a decurs pregătirea în online și ce soluții văd ei pentru a recupera materia. Nu este un studiu sociologic realizat după rigori științifice și nici nu are un eșantion reprezentativ. Este însă o oglindă a felului în care o parte din elevi văd școala în pandemie, care le sunt fricile și speranțele.
Pandemia aceasta ne-a făcut să realizăm că, dacă încerci să îi mulțumești pe toți, de fapt, nu mulțumești pe nimeni, iar din toată această ecuație noi, elevii, am ieșit pe minus. Vin doar cu câteva argumente statistice: 900.000 de elevi nu au acces la ceea ce unii jurnaliști au denumit Marea Predare Online. Ministerul Educației și Cercetării a numărat 250.000, dar nu mai este o mirare, doar se chinuie de aproape zece ani să numere elevii navetiști și de fiecare dată le dă cu rest liderilor noștri de pe Berthelot.