
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

Răducu Drăgan este în clasa a zecea la Școala Profesională Germană Kronstadt din Brașov. Pentru că a avut curajul să se ducă să învețe la oraș, și-a câștigat respectul în satul său Cutuș, care numără vreo 800 de locuitori. Practic, școala lui Răducu are mai mulți elevi decât are Cutuș locuitori. Și un cu totul alt univers. În plină pandemie, băiatul a umblat din poartă în poartă pe la vecinii lui să-i convingă să-și dea copiii la liceu.
Numai în pandemie, 8.000 de copii s-au întors din străinătate și au fost înscriși la școli din toată țara. Prin acești elevi, sistemul românesc de educație este pus față în față cu cel din Italia, Spania, Franța, Anglia. Despre adaptare, a elevilor remigranți cu noua școală și a profesorilor români la nevoile acestora, vorbesc în această săptămână profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș.
La început a fost cuvântul. Apoi s-au creat grupurile de WhatsApp. Și lucrurile s-au complicat.