
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

În 2015, au implementat un program național de tichete valorice ca părinții să-și dea copiii la grădiniță. Abia când au mers prin țară să vadă cum merg lucrurile, au realizat ceva ce nu observaseră până atunci: grădinițele nu aveau cărți pentru copii. De atunci au pornit mai multe programe pentru încurajarea lecturii, întinse pe toată țara, care nu-i privesc doar pe oamenii școlii, ci și pe cei din comunitate. Am vorbit la REZOLVAT cu Maria Gheorghiu, cofondatoarea organizației OvidiuRo, despre cum formezi cititori.
După jumătate de an în care am stat cu copiii acasă, căutând resurse fizice și emoționale să rezistăm, a început școala. Ușurare sau frică? Sau ambele? Indiferent de ce simțim, e clar că dacă părintele e anxios și copilul va fi la fel, dacă părintele e nervos, se va vedea asta și la copil.
Directorul unui colegiu de agricultură și industrie alimentară din județul Brașov vorbește despre lupta de a atrage elevi spre un domeniu competitiv și profitabil, dar cu o imagine nefericită în societate.