
Sunt Alina și îmi place să mă joc. Așa mă prezint la începutul întâlnirilor cu copiii. Cumva, am reușit să transform asta într-o meserie, în zona ONG. Cred că fiecare copil merită cadrul în care poate să-și atingă potențialul maxim.

Pe Daniela Elena Ionele, profesoară la Colegiul Tehnic „August Treboniu Laurian” din Agnita, Sibiu, eșecurile au adus-o la catedra de astăzi. A picat admiterea la liceu și apoi la facultatea pe care și-o dorea. Însă nu regretă niciun pas de până acum. Coordonează proiecte Erasmus+ prin care elevii ei au putut să facă practică în Spania și Portugalia, iar anul acesta a devenit Profesor Merito, distincție oferită celor mai creative cadre didactice din țară. Dincolo de cum să lucreze la mașina de cusut, le explică elevilor de la școala profesională a liceului că n-au de ce „să se simtă mici” că învață aici.
„Fluturaș nu mai ai aripioare,/Domnul conte ți le-a retezat... /Fluturaș nu mai ai aripioare,/Domnul conte ți le-a retezat...”
Bucurie. Asta reieșea din glasul copilului care, stând în iarbă, privea fluturii care zburau dintr-o parte în alta și spre care, din când în când, întindea mâna. Peste câțiva ani, dacă va avea un bun profesor de educație muzicală, va afla că de fapt, ceea ce fredona el în august 2023 este un fragment din Non piu andrai, o arie celebră din opera Nunta lui Figaro de Mozart.
Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.