
Sunt Alina și îmi place să mă joc. Așa mă prezint la începutul întâlnirilor cu copiii. Cumva, am reușit să transform asta într-o meserie, în zona ONG. Cred că fiecare copil merită cadrul în care poate să-și atingă potențialul maxim.

Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
În al treilea an de facultate, Teodor Teleagă, 21 de ani, încă încearcă să recupereze bazele care i-au lipsit după 12 ani de școală în România.
Bananele sunt o sursă excelentă de nutrienți, au vitamine, minerale și fibre și pot să scoată sunete. Da, dacă le pui un cablu pe care îl conectezi la un program pe calculator, apoi le atingi, ele vor piui. Cu banane, roșii, castraveți și pere s-au jucat și au învățat despre circuite copiii care au participat la cea de-a doua ediție a festivalului „Drag de Învățare”, organizat de comunitatea Rubik din București.