
Sunt Alina și îmi place să mă joc. Așa mă prezint la începutul întâlnirilor cu copiii. Cumva, am reușit să transform asta într-o meserie, în zona ONG. Cred că fiecare copil merită cadrul în care poate să-și atingă potențialul maxim.

De Ziua Internațională a drepturilor copilului, trei adolescenți din Boardul Copiilor din România susținut de UNICEF le-au scris oamenilor mari. Au vorbit despre cum se simt la școală și cât de mult contează pentru ei să fie parteneri de dialog.
Anul acesta a fost al doilea an școlar în care olimpiadele și concursurile școlare nu s-au organizat din cauza pandemiei. În afara unor insule de bune practici, reprezentate de olimpiadele online, elevii capabili de performanță nu au avut oportunitatea de a participa la competițiile în cadrul disciplinelor la care sunt talentați. Am stat de vorbă cu Ioana Bercea, elevă la Colegiul Național Bănățean, medaliată cu bronz la Olimpiada Internațională de Economie în acest an, la care au participat concurenți din 44 de țări.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.