Sunt Alina și îmi place să mă joc. Așa mă prezint la începutul întâlnirilor cu copiii. Cumva, am reușit să transform asta într-o meserie, în zona ONG. Cred că fiecare copil merită cadrul în care poate să-și atingă potențialul maxim.
După doi ani de la începutul pandemiei, a fost ridicată starea de alertă. Asta înseamnă că restricțiile nu mai sunt în vigoare. Ceea ce devenise noua normalitate, masca purtată la interior, ratele de incidență a îmbolnăvirii care dictau deschiderea școlilor, toate se vor transforma într-o ciudată amintire. Doar că școala românească dă semne că se va întoarce la aceleași metehne pe care le știam și analizam încă de dinaintea pandemiei. Tot în acești ani, autoritățile s-au angajat să ia mai multe măsuri pentru digitalizarea școlii, dar toate au rămas doar declarații.
Decoruri din banii strânși la spectacole, repetiții „prin subsoluri” și chetă pentru costume – așa arată o parte din culisele A.C.T. Bacău, o trupă de teatru independent unde liceenii învață ce înseamnă solidaritatea pe scenă și dincolo de ea. I-am întâlnit la cea de-a 20-a ediție a Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis.
Câteva practici ale triburilor de vânători-culegători pot fi implementate și de familiile moderne, pentru a asigura o bunăstare mentală mai mare a copiilor și a părinților, arată un nou studiu citat de Science Daily. Cercetătorii subliniază și că aceste stiluri de viață nu trebuie idealizate, având limitările lor, dar există elemente de la care se poate învăța, cum ar fi faptul că un copil dintr-un trib are și până la zece îngrijitori ne-parentali și că cei mici învață lucruri de la copiii mai mari, prin joacă.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.