
Sunt Alina și îmi place să mă joc. Așa mă prezint la începutul întâlnirilor cu copiii. Cumva, am reușit să transform asta într-o meserie, în zona ONG. Cred că fiecare copil merită cadrul în care poate să-și atingă potențialul maxim.

„Încep să-mi pierd prietenii din cauza inteligenței artificiale” - ar putea fi un intro pentru un episod din serialul Black Mirror care explorează scenarii apocaliptice într-un viitor în care tehnologia devine un dușman al omenirii. Totuși, e prima frază dintr-o postare pe Facebook din iulie 2025, când oamenii numesc chatboții „empatici” și spun că „îi înțeleg”. Chiar mai bine decât prieteni, familie, terapeuți.
Noua lege a educație subliniază nevoia de integrare a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Vine și cu măsuri. Unitățile de învățământ care îi înscriu primesc mai mulți bani de la buget, de pildă. Claudia Goga, profesoară în învățământul special cu 28 de ani de experiență, dintre care trei în școli din SUA, face o analiză cu privire la ce se întâmplă astăzi cu elevii cu CES și mai ales, ce nu se face după ce aceștia absolvă învățământul obligatoriu.
În jur de 1.300 de studenți, veniți din alte orașe ale țării, rămân vara în campusul Grozăvești, unde sunt cele mai multe locuri de cazare pentru cei care învață în facultățile Universității din București. Rămân în Capitală în principal pentru că au mai multe șanse să găsească un job, spun ei - își doresc să fie independenți și să capete încă de-acum experiență în muncă. Unii dintre ei mărturisesc că s-ar plictisi pentru că în orașele mai mici în care locuiesc „poți bea cafea în trei locuri, nu e nimic dinamic”.