
Sunt Alina și îmi place să mă joc. Așa mă prezint la începutul întâlnirilor cu copiii. Cumva, am reușit să transform asta într-o meserie, în zona ONG. Cred că fiecare copil merită cadrul în care poate să-și atingă potențialul maxim.

Din om de resurse umane a ajuns să lucreze cu oameni pentru care fiecare resursă este drămuită. Raluca Băilă a plecat în ianuarie în aventura vieții ei, în Arusha, Tanzania. Nu pentru plajele infinite de cristal și nici pentru safari. Raluca a lăsat Galațiul pentru a face voluntariat într-o școală săracă, de la peste 5 mii de kilometri distanță. Cu experiență zero la catedră și fără vreun manual sau programă școlară, românca a trebuit să învețe repede cum să-i țină ocupați pe cei 30 de copii din clasa ei. Nu au decât câteva caiete și carioci și se bucură că primesc o jumătate de cană de cereale cu lapte pe zi. Reușesc să se bucure de copilărie în ciuda sărăciei, fiindcă oricum asta e realitatea generală: în Tanzania, 68% din populație trăiește cu 1,25 dolari pe zi, adică în jur de 5 lei.
Festivalul Ideo Ideis a schimbat relația adolescenților români cu teatrul. Acum, încearcă să se schimbe pe sine.
Regulamente școlare din toată țara conțin reguli precise cu privire la ținuta și comportamentul elevilor. Și absurde, le cataloghează unele voci din lumea școlii. Unele precizează exact numărul de centimetri ai fustei, altele interzic ca fetele să poarte „podoabe scumpe” și băieții „coadă”. Școala 9 a vorbit cu părinți, elevi și un psiholog despre ce înseamnă ținută decentă în școală și ce ar trebui să facă profesorii atunci când văd comportamente în afara normei la elevi. „În niciun caz nu trebuie să-i respingă”, este părerea unanimă.