
Am absolvit FJSC în iunie 2024, sunt în prezent masterandă la Jurnalism Tematic și colaboratoare de doi ani la agenția de presă RADOR. Iubesc arta în toate formele ei. După 10 ani de muzică și câteva lecții de teatru, am descoperit frumusețea scrisului și m-am îndreptat spre jurnalism, unde am regăsit arta de a spune povești: storytelling. Îmi place să scriu despre cultură, educație și teme sociale. Sunt pasionată de modă, interesată de psihologie și ador plimbările spontane.

Când școlile s-au închis din cauza coronavirusului, profesorii s-au mobilizat să-și țină elevii aproape.
Scriu, din 2008, despre oamenii, locurile, problemele și speranțele din învățământul universitar și preuniversitar. Am fost în școli uitate de lume, ținute în viață doar de pasiunea unor profesori care voiau să dea o șansă copiilor să evadeze, prin educație, din comunitățile care nu le oferă niciun viitor. Am vorbit cu dascăli care au improvizat grădinițe în casele lor, pentru că în sediile oficiale riscai să-ți pice acoperișul în cap.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.