
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

Războiul din Ucraina a pus familii cu copii pe drumuri. Am văzut imaginile sfâșietoare de la granițele românești, oameni cu viețile într-un bagaj și fețe plânse. Unicef estimează că în acest moment 350 de mii de copii ucraineni nu mai au acces la educație, dar aproape toți cei 8 milioane vor fi afectați într-un fel de conflict. Războaiele globale au răpit dreptul la educație pentru 27 de milioane de copii în acest moment.
„Încep să-mi pierd prietenii din cauza inteligenței artificiale” - ar putea fi un intro pentru un episod din serialul Black Mirror care explorează scenarii apocaliptice într-un viitor în care tehnologia devine un dușman al omenirii. Totuși, e prima frază dintr-o postare pe Facebook din iulie 2025, când oamenii numesc chatboții „empatici” și spun că „îi înțeleg”. Chiar mai bine decât prieteni, familie, terapeuți.
Generații diferite au descoperit că viitorul și trecutul pot încăpea în aceeași conversație. În cadrul atelierului „Scrisori pentru Viitor”, organizat de One World România, elevi de liceu și senioare au scris, au privit, au povestit și au ascultat.