Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Se știe că în Republica, Platon îi alungă pe poeţi din cetatea pe care el însuși a imaginat-o. De ce? Argumentele sale sunt de natură filosofică și morală: pe de o parte poeții nu sunt decât niște imitatori, creația lor nefiind decât o copie a unei copii, iar pe de altă parte fiindcă arta distruge armonia sufletească a cetățenilor.
La Platon și la cetatea fără poeți ne-am gândit zilele trecute, când, după publicarea Ordinului 3.993 din 16 iunie 2021, semnat de ministrul educației, din nou, a câta oară?, profesorii au fost arătați cu degetul de comentatorii de pe rețelele sociale și nu numai.
Violeta Dascălu a împlinit anul acesta 64 de ani, o vârstă la care a considerat că e timpul să se despartă de Școala Ferdinand I din Capitală la care a lucrat timp de trei decenii, ca profesoară de geografie și de limba franceză. De aproape 20 de ani, a fost director și director adjunct, timp în care clădirea neprietenoasă de pe strada Gării Obor a înflorit și a ajuns să fie astăzi una dintre cele mai atractive unități de învățământ din Sectorul 2 al Capitalei.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
