
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Dincolo de multe altele petrecute de-a lungul verii care se apropie de final, un eveniment cinematografic a atras atenția (un eveniment cinematografic dominat de roz, așa cum ne-am dori să fie și viața noastră, inclusiv componenta profesională a acesteia) – premiera filmului Barbie (2023, regia Greta Gerwig). Filmul a suscitat un anumit interes în rândul publicului adult (din ce am citit este vorba tocmai de un film pentru un public adult, în ciuda a ceea ce pare a fi) și a generat comentarii diverse (cum stă bine oricărui produs artistic): pro, contra, neutre.
România are 63 de mii de copii în centre de plasament sau de tip familial și mulți dintre ei nu au putut să țină pasul cu școala online. Programul „Ajungem Mari” adună de șase ani voluntari din toată țara care fac lecții sau meditații pentru examene cu acești copii. Acum toate activitățile s-au mutat online din cauza pandemiei și au nevoie de voluntari care să îi ajute în continuare pe copiii din sistemul de protecție să ajungă mari.
Sex, gen, opțiuni politice, religie. Toate au devenit subiecte sensibile atunci când au fost abordate în sălile de clasă. Și pandemia de Covid-19 a devenit în ultimul an și jumătate un subiect care are nevoie de tact atunci când este abordat la ore. Din Botoșani, România, până în Michigan, SUA, mai mulți profesori americani au trecut prin anchete după ce au făcut diferite afirmații despre vaccinare sau pandemie la ore.