
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

De câteva luni întrebările elevilor, părinților, profesorilor și altor actori din educație despre cum se face școală în vreme de pandemie nu se mai opresc. Iar pragul de peste patru mii de cazuri noi de infectări din ultimele zile a venit cu mai multe incertitudini și frici. Am încercat să răspundem la ele prin intermediul unor experți în sănătate publică, educație și administrație locală. Pentru că, la intersecția dintre aceste domenii, se află soarta școlilor din România.
Peste 161.500 de elevi s-au înscris pentru a susține probele Evaluării Naționale. Absolvenții de gimnaziu au susținut astăzi examenul la Limba Română care este structurat în două subiecte. Aceștia au primit la primul subiect două texte pe baza cărora au de rezolvat mai multe cerințe: „Limir-Împărat”, de Ioan Slavici și „Deșertul pentru totdeauna”, de Octavian Paler. La subiectul al doilea au trebuit să caracterizeze personajul Lia din textul de Slavici.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.