Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.
Ceaușescu. Propagandă. Închisoare. Foamete. Dictatură. URSS. Lipsa libertății de exprimare. La asta s-au gândit copiii când Maria Axinte și colegii săi de la Memorialul Închisoarea Pitești i-au întrebat, în cadrul unor ateliere, despre comunism. Sunt toate răspunsuri corecte. Dar Maria Axinte, fondatoarea Memorialului, vrea ca cei mici să aibă o imagine și mai clară asupra acelei perioade. Împreună cu o echipă mică de istorici, educatori muzeali și voluntari, a creat Muzeul Comunismului pentru copii.
Profesor de istorie și conferențiar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Dan Lazăr, a făcut o analiză a învățământului din perioada comunistă. El însuși a început facultatea în comunism și absolvit-o în democrație. Dan Lazăr este și doctor în Istorie contemporană și cercetător acreditat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Se ferește să tragă o concluzie în alb sau negru la întrebarea „a fost școala de mai bună calitate pe vremuri?” Fiindcă nu ar reprezenta „un adevăr convenabil majorității”. Și totuși, ce-a fost bun și ce nu?
O directoare de școală dintr-un sat din Sălaj a reușit, cu metode simple, să-i aducă pe elevi cu drag la școală și astăzi copiii își aduc ei dimineața colegii la cursuri. Delia Monica Petran, de la Școala gimnazială Dobrin, cu 120 de elevi, a dat responsabilități tuturor profesorilor, a strâns relația cu familiile copiilor și a premiat prezența la școală. O politică a școlii este ca fiecare elev să primească atenție. „Să nu existe copil care să vină la școală și nimeni să nu-l întrebe nimic până merge acasă”, explică profesoara. Iată câteva exemple concrete de ce funcționează în combaterea abandonului școlar.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
