
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Antrenorul de gimnastică artistică Ioan Coroiu, de la Clubul Școlar Sportiv 2 din Capitală, antrenează cu blândețe viitoare campioane. Sau viitoare tinere iubitoare de sport.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
„Școala românească se va schimba în momentul în care toți elevii și toți profesorii vor intra pe aceeași ușă și vor urca pe aceeași scară”, crede Cristina Rigman, formatoare în cadrul proiectului CARING, al Fundației Terre des hommes. Ea a lucrat cu profesorii pentru a îmbunătăți modul în care aceștia lucrează împreună cu copiii pe teme precum normele sociale sau violența de gen.