
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

În satele depopulate ale României, școlile închise au devenit semnul decăderii comunităților.
Vă amintiți vremurile de altădată, când, în dimineața de 1 ianuarie, împodobeam o crenguță cu flori de hârtie și cu acest accesoriu le uram părinților și celor cunoscuți să trăiască, să îmbătrânească – și nu oricum – ci ca un măr, ca un păr... Vă amintiți vremurile când ni se ura să fim tari ca piatra, iuți ca săgeata? Nu știm dacă se mai merge astăzi cu sorcova și dacă da, cât anume din semnificațiile ei sunt păstrate; s-ar putea să se fi golit de esență și să fie doar un pretext pur comercial. Dar în aceleași vremuri de altădată, se spunea că dacă rămâi nesorcovit nu-ţi va merge bine tot anul, așa că în prima zi a anului, atunci când am început să scriem articolul pe care îl veți citi miercuri, ne-am gând că v-am putea sorcovi noi, așa, ca să vă/ne meargă bine în 2022.
Astăzi se împlinește un an de când Rusia a invadat Ucraina, distrugând viețile a milioane de oameni și modificând dinamica unei lumi întregi. Publicăm astăzi un editorial-eveniment scris de Anna Riatti, Reprezentanta UNICEF în România, una dintre organizațiile care au oferit sprijin neîntrerupt refugiaților care au rămas sau au fost în tranzit prin țara noastră.