
Lucrează la Gazeta Sporturilor începând din 2005, fiind redactor și producător de emisiuni. Desemnat de Asociaţia Presei Sportive din România jurnalistul anului 2018 în presa scrisă sportivă, alături de alți doi colegi ai ziarului. Din 2018 scrie și pentru Libertatea.

OP-ED. Predau în SUA și am picat un student care n-a venit și n-a participat la cursuri. Șefii mei au decis să-l treacă peste capul meu. Ce lecție primește tânărul de aici?
Copilul meu, care are 15 ani, se amuza la tot felul de filmulete cu Ceaușescu, făcute cu AI. Tinerii participanți la Festivalul Beach, Please l-au aclamat pe Selly adresându-i-se cu „Ceaușescu” sau Dictatorul. Și într-un sondaj recent, 56% dintre tinerii cu vârsta între 18 și 29 ani consideră că Ceaușescu a fost un lider bun. Unde s-a rupt filmul?
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.