
E din Cluj-Napoca. A început să deseneze demult, dar abia de curând și-a găsit calea - desenele și intervențiile peste fotografia analog. Surprinde prin obiectivul aparatului umanul și realul la care mai adaugă un plus de naivitate și iubire prin desene, pentru că, știm cu toții, realitatea poate fi plictisitoare.

Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
Școala 9 i-a întrebat pe elevi ce vor ei de la școală, cum ar trebui să arate examenele, ce și-ar dori să conțină programa și care sunt calitățile pe care le apreciază la profesorii lor. Astăzi, publicăm primele rezultate ale sondajului online, deschis timp de o lună: niște opinii sincere, necenzurate, ale actualelor generații de elevi, despre imaginea școlii ideale și îmbunătățirile pe care i le-ar aduce.
At 6:40am in Domnești, a small village in Central Romania, the smell of coffee and cigarettes and the sound of crumpled sports betting tickets start the day off for multiple high schoolers. Only a few hundred metres away from the high school, two gambling rooms have become a hangout spot for commuting students, arriving before the school opens at 7:10.