
E din Cluj-Napoca. A început să deseneze demult, dar abia de curând și-a găsit calea - desenele și intervențiile peste fotografia analog. Surprinde prin obiectivul aparatului umanul și realul la care mai adaugă un plus de naivitate și iubire prin desene, pentru că, știm cu toții, realitatea poate fi plictisitoare.

Aurora Liiceanu, 79 de ani, scriitoare și specialistă în psihologie, povestește despre doamna Klug, profesoara sa de engleză din liceu, pe care a reîntâlnit-o peste ani și a cunoscut-o, în sfârșit, în afara orelor de la școală. Acea profesoară reușea să ducă de mână elevele într-o lume a poeților englezi care nu apăreau în manuale. În schimb, profesoara de română, o doamnă cu părul făcut sărmăluțe, era dură, deloc creativă și obișnuia să le critice lucrările. Nu lăuda pe nimeni.
„Încep să-mi pierd prietenii din cauza inteligenței artificiale” - ar putea fi un intro pentru un episod din serialul Black Mirror care explorează scenarii apocaliptice într-un viitor în care tehnologia devine un dușman al omenirii. Totuși, e prima frază dintr-o postare pe Facebook din iulie 2025, când oamenii numesc chatboții „empatici” și spun că „îi înțeleg”. Chiar mai bine decât prieteni, familie, terapeuți.
Christopher Boyce, în prezent cercetător la Universitatea din Stirling, Scoția, a aflat ce înseamnă de fapt să fii fericit, după ce a renunțat la mediul academic. Munca lui nu-l mai împlinea, așa că în 2017 a lăsat-o temporar pentru o călătorie cu bicicleta spre micul regat Bhutan, din Munții Himalaya. Ce a înțeles pe drum despre fericire?