
E din Cluj-Napoca. A început să deseneze demult, dar abia de curând și-a găsit calea - desenele și intervențiile peste fotografia analog. Surprinde prin obiectivul aparatului umanul și realul la care mai adaugă un plus de naivitate și iubire prin desene, pentru că, știm cu toții, realitatea poate fi plictisitoare.

300 de copii din Bacău au fost întrebați ce înseamnă Uniunea Europeană pentru ei. În schimb, au luat ei la întrebări autoritățile despre lucrurile care nu merg cum trebuie în România: de la emigrarea părinților la lipsurile din școli.
În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.
Natalia Rotaru, învățătoare din Chitila, crede că o școală prietenoasă înseamnă regândirea permanentă a modului de predare, ca elevii să participe cu drag la lecții. Așa că din micul oraș ilfovean călătorește cu elevii ei de clasa a treia în lumea circului, căutându-l pe Fram, merg în adâncuri pe urmele căpitanului Nemo și ies mereu să facă lecții în natură.