
E din Cluj-Napoca. A început să deseneze demult, dar abia de curând și-a găsit calea - desenele și intervențiile peste fotografia analog. Surprinde prin obiectivul aparatului umanul și realul la care mai adaugă un plus de naivitate și iubire prin desene, pentru că, știm cu toții, realitatea poate fi plictisitoare.

Intru în Cinema Modern din Brașov în urma unui șir de copii aliniați câte doi, cu veste reflectorizante. În hol, văd reviste cu albine pe o masă, un colț cu cărți pentru copii și multe covoare colorate. Rulează un calup de scurtmetraje animate din cadrul CULMEA: festival internațional de film și educație de mediu. E miercuri, 22 octombrie, și urmează să fiu aici până duminică.
Chris Connaughton nu spune povești. El le construiește ca pe-un spectacol de teatru din gesturi și mimică, din expresii vesele, triste, încruntate, uimite, din tonul și volumul vocii. Te duce de la „A fost odată ca niciodată…” până la finalul fericit, de parcă ai fost acolo, în mijlocul aventurii, de mână cu personajele, auzindu-l pe lup cum vorbește cu Scufița Roșie sau privind-o pe Rapunzel cum își lasă părul în jos, din turn. Chris Connaughton este actor și face educație prin teatru în grădinițe și la clasele primare. Am vorbit cu el despre cum storytelling-ul - sau arta de a povesti - îi ajută pe copii să învețe să comunice și le dezvoltă imaginația și vocabularul.
Până pe 31 ianuarie Ministerul Educației primește propuneri legate de una dintre cele mai importante și actuale probleme ale sistemului de învățământ preuniversitar: planurile-cadru pentru liceu. Acestea se referă la numărul de materii pe care le studiază fiecare elev din ciclul liceal și câte ore sunt alocate pentru fiecare pe săptămână. În prezent, liceenii învață după planurile-cadru adoptate din 2009.