
E din Cluj-Napoca. A început să deseneze demult, dar abia de curând și-a găsit calea - desenele și intervențiile peste fotografia analog. Surprinde prin obiectivul aparatului umanul și realul la care mai adaugă un plus de naivitate și iubire prin desene, pentru că, știm cu toții, realitatea poate fi plictisitoare.

Liliana Chivulescu are 31 de ani de când e învățătoare în aceeași școală în care a învățat – Picior de Munte, Dâmbovița. Mii de copii au învățat ghidați de ea să scrie și să citească, să privească curioși natura, să iubească școala. Zece dintre ei, cel puțin de atâția știe, au devenit și ei învățători sau profesori. Liliana este astăzi și mentor pentru tineri la început de drum. A văzut că cei care vin la catedră fiindcă e „o meserie curată, ușoară și frumoasă, cu trei luni de vacanță”, sunt decepționați repede. „Nu e nici ușoară, nici curată, dacă vrei să-i lași pe copii să învețe experimentând, sigur se vor murdări și sigur te vei murdări și tu. Frumoasă este!”
Locuitorii din Alexandria, Teleorman, inclusiv adolescenții, așteaptă bâlciul și zilele orașului ca să iasă din rutină. Pentru unii, însă, Festivalul de Teatru Ideo Ideis e mult mai important. Anca, în al patrulea an de voluntariat, e hotărâtă să ajute la organizarea evenimentului care schimbă ritmul orașului în fiecare vară, chiar dacă doar pentru o săptămână. „Înainte și după festival nu avem teatru, eu nu am văzut nimic niciodată”, ne-a spus ea, în timpul unui scurt tur al orașului ei natal.
Cristina Bărbosu-Ene (42 de ani), profesor de Limba și literatura română la Școala Gimnazială Sihlea din județul Vrancea, a început să schimbe metodele de predare ca să crească motivația elevilor. A făcut câteva schimbări simple, dar ale căror efecte s-au văzut imediat. Elevii ei au început să fie mai atenți la ore și mai autonomi în învățare.