E din Cluj-Napoca. A început să deseneze demult, dar abia de curând și-a găsit calea - desenele și intervențiile peste fotografia analog. Surprinde prin obiectivul aparatului umanul și realul la care mai adaugă un plus de naivitate și iubire prin desene, pentru că, știm cu toții, realitatea poate fi plictisitoare.
Are 52 de ani. Pe 25 dintre ei i-a petrecut la catedră. Are tatuaje. Multe tatuaje. „Ce fel de profesor sunteți dumneavoastră cu tatuajele astea?”, a întrebat-o cândva un părinte. „De engleză”, a venit, firesc, răspunsul.
Pe Daniela Elena Ionele, profesoară la Colegiul Tehnic „August Treboniu Laurian” din Agnita, Sibiu, eșecurile au adus-o la catedra de astăzi. A picat admiterea la liceu și apoi la facultatea pe care și-o dorea. Însă nu regretă niciun pas de până acum. Coordonează proiecte Erasmus+ prin care elevii ei au putut să facă practică în Spania și Portugalia, iar anul acesta a devenit Profesor Merito, distincție oferită celor mai creative cadre didactice din țară. Dincolo de cum să lucreze la mașina de cusut, le explică elevilor de la școala profesională a liceului că n-au de ce „să se simtă mici” că învață aici.
În perioada interbelică, jumătate din populația României era analfabetă și 70-80% dintre români trăiau din munca pământului. Astăzi vorbim de analfabetism funcțional și digitalizare. Cu ajutorul profesorului doctor în istorie Dragoș Sdrobiș, am încercat să înțelegem cum greșelile și meritele trecutului ne pot fi lecții pentru educația viitorului. Autor al cărții ,,Limitele meritocrației într-o societate agrară. Șomaj intelectual și radicalizare politică a tineretului în România interbelică”, acesta crede că tineri de azi nu vor să mai fie „generație de sacrificiu”. De asta cer salarii mai bune, transparență și servicii publice de calitate. Un interviu din seria „Școala veche”.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.