Carla Sava și Teodor Borcan sunt elevi în clasa a XI-a la Colegiul Național Bogdan Petriceicu Hasdeu. Pe lângă liceu, își ocupă timpul cu Interact, un club de voluntariat, unde au funcția de Președinte, respectiv Secretar. Alte proiecte în care sunt implicați sunt Clubul Treivirgulăpaișpe al liceului, Parlamentul European al Tinerilor, Clubul de Debate al liceului. Fac dans sportiv de performanță, începând de la vârsta de 4 ani fiecare. Pe viitor, își doresc să ajungă la facultate în Olanda, Carla la Drept, iar Teo, la Microbiologie celulară.
Fiindcă nu i s-au echivalat studiile, un tânăr irakian a luat-o de jos în școala românească și, acum, când are 17 ani, a ajuns în clasa a cincea. Povestea ambiției lui de a răzbi, spusă pentru Școala 9, este parcursul, în oglindă, al copiilor români care merg, alături de părinți, spre Vest, în sisteme de educație care le dau o șansă mai bună de viață. Ne uităm la Hassan și ne vedem pe noi. Astăzi, primul episod.
Copiii procesează informații despre sunetele pe care le aud în jurul lor încă dinainte să se nască. Se obișnuiesc cu tonurile și cu vocile și chiar pot să identifice și să deosebească vocea mamei lor de ale celorlalți. A înțelege de timpuriu sunetele, tiparele vocilor și cuvintele îi va ajuta pe cei mici să învețe mai ușor să citească, spune cercetătoarea Karen Boardman, de la Universitatea Edge Hill din Marea Britanie, într-un editorial pentru The Conversation.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).