REZOLVAT este primul proiect de jurnalism de soluții pe educație, iar primele episoade abordează tema abandonului școlar, în contextul în care România e fruntașă în Uniunea Europeană la acest capitol. Noi am mers către oamenii care au soluțiile.
Școala9: Legea Educației are această ambiție ca până în 2030 să reducă abandonul la 10%, teoretic sunt doar 6%. Știm cât de multifațetată este problema și pe câte paliere trebuie să se intervină. Dar suntem în grafic?
Ligia Deca: Cred că o să știm lucrul ăsta într-un an-doi. De ce? Abia acum vedem efectele pandemiei. Apoi, nu avem suficiente date. De exemplu, se discută foarte mult despre numărul de copii pierduți până la examenul de bacalaureat și la clasa a noua. O parte dintre ei nu se duc pe ruta liceală, ci merg în zona de profesional și nu se mai numără. Normal, ei nu ajung la bacalaureat pe formula actuală. Apoi, nu se numără cei care sunt în învățământul privat, unele școli din privat nu introduc elevii în SIIIR (Sistemul informatic integrat al învățământului în România). Ar trebui să schimbăm și acest lucru. Și cu siguranță nu numărăm elevii care pleacă din sistemul românesc și merg în alte sisteme, împreună cu familiile lor.
Noi nu știm, odată ce nu-l mai avem în clasa a noua, dacă acel copil a abandonat din motive economice, a dat la o școală privată sau a mers undeva în străinătate cu familia și s-a înmatriculat la un sistem educațional de acolo.
Despre siguranța la școală
- Un copil, ca să învețe, trebuie să se simtă în siguranță la școală, să se simtă acceptat și să experimenteze succesul. Și acum am citat-o pe Mirela Ștețco de la Teach for Romania, dar este ceva despre care se vorbește și în literatura de specialitate. Și aș vrea să le luăm pe rând. Cum faci ca un copil atunci când vine dimineața la școală să știe că poate nu va fi bătut de colegi, că nu va fi umilit sau persiflat de un cadru didactic, să știe că în școala sa nu se vând droguri?
- Școala nu există niciodată într-un vid, școala există în comunități. Cifrele raportate istoric în ceea ce privește numărul de acte de violență este la nivelul dinainte de pandemie. Toleranța comunităților școlare față de ele a început să scadă, au fost și foarte mediatizate. Am avut o serie de măsuri care au vizat, pe de o parte, prevenția, de exemplu campania Împreună Prindem Curaj, care a însemnat inclusiv finanțare pentru școli, am avut 500 de școli în program.
A crescut nivelul de colaborare cu alte instituții, cu Ministerul Afacerilor Interne, Birourile de Siguranță Școlară în speță, dar și cu ANA, Autoritatea Națională Antidrog, și cu cei de la DGASPC, pentru că atunci când vorbim despre abuz asupra unui minor, în mod automat se sesizează și către DGASPC.
Vom demara un proiect de asistență tehnică finanțat de Comisia Europeană, realizat prin UNICEF care să dezvolte un mecanism de identificare a copiilor care au nevoie de ajutor psihologic specializat, pentru că pandemia a dus și la o deteriorare a stării generale de echilibru psihologic.
De asemenea, ne dorim să avem niște ghiduri foarte practice cu ce pot face cadrele didactice pentru acest echilibru emoțional. Și ne dorim și o pilotare de program de formare pentru 10 școli în așa fel încât să îmbunătățim climatul, starea de bine în școală.
Am reușit să elaborăm și o procedură care să armonizeze cumva mecanismele interne de la toate instituțiile care trebuie să fie implicate în cazul unui incident de violență: școală, DGASPC, Inspectorat, Birou de Siguranță Școlară. Această procedură are atribuții foarte clare pentru fiecare membru al comunității educaționale. Odată ce ai un caz de violență, se anunță directorul, directorul, în funcție de evaluarea de gravitate, are o comisie în școală și are un plan de intervenție, dar, în același timp, sesizează inspectoratul și DGASPC-ul dacă acest caz este unul serios de abuz împotriva unui minor.
Este important ca fiecare caz de violență în școală, indiferent dacă este sau nu semnalat în scris - că asta era o problemă, nu era în scris, aproape că nu exista - trebuie tratat conform procedurii, trebuie înregistrat și trebuie clarificate măsurile care se iau după aceea.
- Asta înseamnă că vom avea în viitor mai multe cazuri identificate, de fapt… Dacă le numeri, le ai.
- Faptul că va crește acest număr nu înseamnă neapărat că lucrurile s-au înrăutățit, ci înseamnă că am reușit să facem o radiografie reală a fenomenului.
Există și o serie de măsuri pentru cazurile grave, care impun, practic, scoaterea agresorului din comunitate pentru a nu afecta dreptul la educația celorlalți colegi.
S-a vorbit mult despre dreptul elevului sau copilului la educație, care rămâne viabil, doar că uneori încercând in extremis să garantezi dreptul la educație al unui copil care are o problemă de comportament, afectezi dreptul la educație al celorlalți colegi pe care-i are în clasă.
Profesorii trebuie să-i facă pe elevi să se simtă acceptați
- Un copil trebuie să se simte acceptat în sala de clasă. Asta însemnând inclusiv că profesorul nu se uită ciudat la el dacă a venit cu încălțările murdare sau mirosind pentru că nu are apă acasă sau că nu și-a făcut tema. Cum poate fi schimbat acest lucru?
- Asta se schimbă și înțelegând foarte bine diversitatea colectivelor școlare. Noi am modificat formarea inițială a cadrelor didactice în noua lege, tocmai introducând acel masterat de un an cu 80% practică, menționând specific că această practică nu se poate desfășura numai la liceul de lângă facultate sau la liceul din orașul în care tu faci masteratul, ci trebuie să fie expus la contexte foarte diferite, la școli diferite, la comunități diferite de învățare. Cred că prima schimbare de mentalitate se face atunci când înțelegi că există copii diferiți, cu nevoi diferite, cu probleme diferite.
Ceea ce mai ajută, cred eu, este mentoratul. Esențial, din perspectiva noilor cadre didactice care intră în profesie și nu se simt pregătite să adreseze toate problemele astea.
Unii dintre ei spun: „dar nu e treaba mea să rezolv problema sărăciei” și pe undeva au dreptate. Cred că în ultima vreme s-au pus foarte multe lucruri în sarcina școlilor. Dacă ne uităm, de exemplu, la atribuțiile diriginților în regulamentele de organizare și funcționare, o să vedem pagini întregi.
Cred că e foarte important ca un cadru didactic să știe în amănunțime situația fiecărui copil și să semnaleze atunci când ceva pare în neregulă. Însă, în același timp, trebuie să ne amintim că profesorii, în primul rând, fac partea de educație.
„Copiii nu mai învață cum învățam noi, făcând fișe la cărți”
- Și am ajuns natural, practic, la nevoia de a experimenta succesul în școală. Este absolut esențial ca acel copil să știe și el că e bun la ceva până la urmă și ne lovim de sistemul de notare care vine foarte mult cu etichetări și poate să taie aripile unui elev care crede că dacă a luat 4 la română, gata!, niciodată nu o să poată să fie bun la asta. Cum umblăm aici la zona de evaluare care nu este standardizată?
- Tot în lege avem prevăzut așa numitul portofoliu educațional, care nu mai include doar mediile de la școală, vorbește și despre învățământul informal și nonformal, adică ce se întâmplă în afara școlii, vorbește și despre evaluările făcute de educatoare, învățătoare, consilierul școlar, eventuale rezultate ale testărilor profesionale sau de orientare școlară, în așa fel încât tabloul să fie unul mult mai amplu.
Eu am copil care a absolvit grădinița recent și primeam la finalul fiecărui an o descriere, o caracterizare a copilului pe domenii de dezvoltare. Adică vedeam că motric este peste medie, dar că din punct de vedere al motricității fine, chestiuni care se fac cu degețelele la vârste mici, lucrurile nu sunt atât de performante, că avea nevoie să recupereze aici. Acest tip de evaluare pe competențe trebuie să ajungă și în profilul absolventului pe fiecare ciclu educațional, primar, gimnazial, liceal.
Avem nevoie să înțelegem acești copii, mai ales că ei nu mai învață clasic, nu mai învață așa cum învățam noi. S-ar putea ca ce învățam noi făcând fișe la cărți pe care le citeam, copiii ăștia să învețe din platforme online sau din filmulețe pe YouTube.
Și atunci preocuparea noastră trebuie să fie pe lângă diversificarea definiției de performanță și recunoașterea fiecărui copil pe ceea ce este el bun, trebuie să fie și în zona înțelegerii surselor de învățare.
Alte programe la liceu, din anul școlar 2025-2026
- Aveți deja grupuri de lucru pentru o reformă curriculară. Când vom avea primii elevi care vor învăța după manuale mai aerisite, după programe mai adaptate vârstei lor?
- Prioritatea noastră este reforma curriculară la liceu. Vom avea planuri-cadru noi. Ele se află într-un proces de discuție finală în grupurile de lucru. Cei care vor învăța după manuale noi și după aceste programe noi vor fi cei care intră la liceu în anul școlar 2025-2026, deci, nu toamna aceasta, toamna următoare.
Acest timp ne este necesar odată pentru a finaliza planurile-cadru și programelor, dar și pentru a avea timp de elaborare a manualelor, dar mai ales, aș zice eu, pentru formarea cadrelor didactice.
După ce finalizăm acest proces cu planurile cadru pentru liceu și programele, urmează să ne uităm să vedem de la ultima reformă pentru învățământul primar, pentru educația timpurie și gimnazial, dacă mai este nevoie de ajustări, ele au nevoie de o evaluare de impact. După ce am predat la gimnaziu un ciclu pe planurile-cadru, care sunt observațiile noastre?
Feedback-ul pe care noi îl avem este că elevii se simt mult prea încărcați, că e prea mult.
Și trebuie să vedem, vine din programă, vine din manuale și modul în care ele reflectă programa, vine din metodele cadrelor didactice?
Vedem multe țări care s-au mișcat către o consolidare a competențelor de bază în detrimentul unei cantități foarte mari de informație. Și poate că acesta este un drum de urmat și pentru noi.
Învățământul dual, planuri până în 2030
- Avem o etapă foarte importantă în care se pierd mulți copii și asta este trecerea în clasa a noua. Dacă ne uităm și la cifrele OECD, vedem că parte dintre cei care lipsesc de la școală spun că o fac pentru că lucrează. Vedem în alte țări că s-a redus abandonul acolo unde există învățământ dual, care te plătește pentru munca ta în școală și înveți și ai mai multe șanse pe piața muncii. Ce va face ministerul cu învățământul dual în următorii ani?
- În primul rând, învățământul dual nu mai este limitat pentru nivelurile de calificare inferioare. Vorbeam de învățământ dual, nivelurile 3, 4, 5, adică școala profesională, liceu și poate postliceală, cele de acum.
Legile noi au introdus ruta duală completă, adică poți să mergi pe ruta duală până inclusiv la doctorat - doctorat profesional dual.
Ca să sprijinim această rută duală completă, investim în 29 de campusuri integrate duale. Ce înseamnă campus integrat? Înseamnă liceu tehnologic, școală profesională împreună cu primărie, cu angajatori și cu universitate, tocmai în ideea de a avea generații care pot să parcurgă întreaga rută și așa și angajatorii își calibrează mai bine tipurile de posturi în funcție de ce disponibilitate de resursă umană ai, la care și ei contribuie pentru formare.
Aici este vorba de o investiție de aproape 600 de milioane de euro. Inițial, ținta în PNRR era de doar 10 astfel de campusuri duale, noi am mers până la 29, tocmai în ideea de a acoperi teritoriul național cât mai bine. Avem în fiecare regiune de dezvoltare astfel de campusuri pentru că scopul nostru este ca până în 2029-2030 să generalizăm învățământul dual. Asta înseamnă că nu mai avem învățământ tehnologic în România fără parteneriatul strâns cu companiile.
Primă de instalare pentru tinerii care merg să predea la țară
- Este o criză globală de profesori, o resimțim și în România și vedem și că ei se aglomerează în școlile din urban. Mă refer aici la profesorii care sunt titularizați, cu grade didactice, cu experiență. Ei merg acolo unde au toate resursele la îndemână. Cum îi ducem pe profesorii valoroși în școlile cu multe provocări?
- Cred că o primă variantă în acest sens este să-i ajutăm în partea de debut de carieră. La începutul carierei au nevoie de niște resurse financiare - pe lângă bursa egală cu salariul mediu pe economie pe care o vor avea toți cei care merg pe formarea inițială în noua formulă - vorbim și despre o primă de instalare pe care o s-o introducem pentru cei care aleg să se titularizeze în zona rurală.
Am vizitat școli din comunități locale unde primăria oferea facilități elevilor buni din comunitate, care merg pe ruta didactică și se întorc în comunitate. Că este vorba despre teren, că este vorba despre casă, că este vorba despre alte facilități, lucrurile acestea încurajează tinerii să meargă în comunitățile rurale.
Mai e un efect foarte important - efectul recunoașterii. Teach for Romania face un lucru extraordinar, organizează Gala profesorului din rural, ridică practic profesorii care au rezultate din acest mediu. Cred că avem nevoie inclusiv prin instrumentele noastre de recompensare a performanței - gradație de merit, alte feluri de plată suplimentară bazată pe performanță, să recunoaștem meritele celor care fac diferența în comunitățile lor. Nu e simplu din punct de vedere metodologic, dar dacă nu recunoaștem profesorii buni din rural, indiferent că, cel puțin în primii ani, au sau nu rezultate de tipul olimpiadelor, concursurilor, nu o să-i avem niciodată acolo.
Dacă toate instrumentele de stimulare sunt legate de comunități de elevi cu resurse care au o tradiție în performanță, atunci, normal, tendința de migrație a profesorilor va fi către aceste școli considerate a fi de excelență sau bune.
Am început deja, avem un parteneriat, am schimbat și condițiile de acordare a gradației de merit ca să-i introducem mai multe criterii legate de echitate, de reducere de abandon, însă cred că mai este de lucru.
Mai jos, un rezumat al diferitelor măsuri pentru sprijinul elevilor:
BURSA DE REZILIENȚĂ
Din anul școlar viitor, elevii cu medii între 7 și 9.50, primesc bursă de reziliență de 300 de lei, dacă se află și în primii 30% din clasă cu medii între 7 și 10. Se mai acordă și burse de excelență, de merit, socială și tehnologică. Mai multe detalii aici. Anul trecut s-au acordat 750.000 de burse sociale, dintr-un total de 2,9 milioane de elevi.
„Fenomenul în care aveai școli, mai ales licee, unde toți luau bursă și școli în care nimeni n-a luat bursă de ani buni, era unul care nu stimula, din păcate, performanța. Știm că nivelul economic al familiei este un predictor pentru performanța educațională. Adică încercăm să găsim cât mai multe instrumente pentru a ajunge la cei care au nevoie de sprijinul nostru
pentru a avea, într-adevăr, șanse egale la educație.”
Ministra Educației spune practic că pe lângă rezultatele foarte bune la învățătură, trebuie stimulați elevii și pe alte criterii. „Avem o tradiție a meritocrației care pleacă de la premiza că toți copiii au aceleași șanse de la naștere. Ceea ce sociologic noi știm că nu este adevărat. Mai este și o tradiție a meritocrației bazată pe medii și premii. (...) În multe școli trebuie să recunoaștem efortul de a veni la școală în fiecare zi. Trebuie să recunoaștem efortul unor copii, de exemplu, de vârstă de liceu, care își susțin frații acasă, își ajută părinții la muncile din jurul casei sau la muncile câmpului și în același timp reușesc să ia examenele naționale cu medii foarte bune. Vorbim mai puțin despre copiii ăștia.”
MASĂ CALDĂ/MASĂ SĂNĂTOASĂ
În acest moment există programele Cornul și laptele, în coordonarea Ministerului Agriculturii, apoi sunt Masă caldă și Masă sănătoasă, ale Ministerului Educației.
Pentru jumătate dintre copiii care primesc de mâncare de la școală, aceasta e și masa principală din zi. În același timp, cele mai multe școli din program - 63% - au ales să le ofere „pachet alimentar”, care înseamnă în special sandvișuri. Am întrebat-o pe Ligia Deca ce planuri are pentru a modifica acest lucru și elevii să primească mâncare gătită.
„Pachetul alimentar nu înseamnă neapărat sandviș, pachetul alimentar înseamnă ceva ce poate fi servit în condiții sănătoase, chiar dacă nu există infrastructura pe care cei de la direcțiile de sănătate publică o solicită atunci când servesc masă caldă”, a explicat ministra, adăugând și că a avut discuții cu autoritățile locale ca să găsească soluții ca acei copii să mănânce ceva cald.
Programul „Masă sănătoasă” ajunge acum la 620.000 de beneficiari, față de 180.000 anul trecut. În legea educației se vorbește chiar despre generalizarea mesei în toate școlile.
EDUCAȚIE REMEDIALĂ
În ceea ce privește educația remedială, care acum poate fi introdusă și în norma didactică, i-am amintit ceea ce au menționat pentru Școala9 experți în educație și anume că dacă același profesor de la clasă ține aceste ore, același care nu și-a făcut treaba la clasă, s-ar putea să nu se vadă efectele.
„Educația remedială intervine atunci când copiii nu au avut fie metoda potrivită, fie timp suficient pentru a aprofunda în corelare cu autonomia lor în învățare și cu ritmul lor de învățare. Acum, dacă ei nu au avut timp suficient pentru a aprofunda, faptul că fac învățământul remedial cu același cadru didactic nu e o problemă. Problema apare atunci când metoda utilizată de către personalul didactic nu este cea potrivită pentru elev”, a spus Ligia Deca. A amintit că se va introduce și o testare standardizată anuală, iar pe baza acelor rezultate se va interveni țintit pe nevoile copiilor.
„Aceste programe remediale, din punctul meu de vedere, trebuie să devină parte a procesului educațional clasic, mai ales uitându-ne la rezultatele la diferite testări internaționale și naționale.”
CONSILIERI ȘCOLARI
Raportul în prezent este de un consilier la 800 de elevi. Legea educației stipulează unu la 500. Ministra Educației promite angajări: „Vom face o estimare de necesar de resursă umană, care să însemne inclusiv personalul didactic auxiliar și în funcție de asta voi depune la guvern o solicitare pentru suplimentare de posturi, acolo unde este necesar. Anul trecut a fost vorba despre o suplimentare de 2.500 de posturi la nivelul întregului sistem, peste cele 1.200, care au fost aprobate printr-o hotărâre de guvern la începutul anului 2023.”
STRATEGIA PENTRU SPRIJINIREA PĂRINȚILOR 2023-2030 va presupune o comunicare strânsă cu Ministerele Muncii, Familiei și Sănătății ca să pună laolaltă serviciile deja existente și să-i informeze pe părinți care sunt, apoi organizarea de cursuri diferite (nutriție, puericultură) pentru părinți și găsirea de noi surse de finanțare pentru diferite proiecte în sprijinul părinților.
PROGRAMUL NAȚIONAL DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR - PNRAS - prin care sunt oferite granturi pentru până la 2.500 de școli ca să adreseze probleme din comunitate. Întâi fac o analiză a situației, apoi decid pe ce activități folosesc banii: consiliere, învățare remedială, activitățile extracurriculare - inclusiv excursii, orientare școlară. Potrivit ministerului, pentru 619 din 1.490 de școli care au primit granturi până acum s-a făcut deja trecerea de la risc ridicat de abandon la mediu și de la mediu la scăzut.
