
Critic de film. Membru UCIN și FIPRESCI. Director artistic al Divan Film Festival (2017-2018) și HipTrip Travel Film Festival (2016-2018).

De-a lungul timpului, conceptul de „loose parts” a avut un impact puternic asupra profesioniștilor care lucrează în educație, în special cea timpurie și cea derulată în aer liber.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Fiind elevă în București, aș putea să-mi ocup timpul cu activități 25 din 24 de ore. Am vrut să văd dacă și colegii mei din alte orașe au această oportunitate. Așa că am făcut un chestionar pentru ei, în care să-și împărtășească experiența. „Există multe unități de învățământ unde singurele activități extrașcolare sunt cele de «Școala Altfel», «Săptămâna Verde»,” mi-a spus Andra Cordoș, fondatoarea unui proiect pentru tinerii din mediul rural.