
Critic de film. Membru UCIN și FIPRESCI. Director artistic al Divan Film Festival (2017-2018) și HipTrip Travel Film Festival (2016-2018).

Vaccinarea elevilor și studenților este unul dintre principalele subiecte discutate în spațiul public peste graniță. Austria o să le ofere elevilor din toamnă șansa să se vaccineze în școli, Franța le propune profesorilor să organizeze dezbateri despre vaccin în clase, în urma cărora copiii să-și formeze propria opinie, iar mai multe universități din SUA o să le impună studenților să se vaccineze, în timp ce altele vor îndemna la responsabilitate. * În capitala Germaniei încep școlile de vară pentru elevii care vor să recupereze orele din pandemie, în special din familii de imigranți sau cu venituri mici.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
De Ziua Internațională a drepturilor copilului, trei adolescenți din Boardul Copiilor din România susținut de UNICEF le-au scris oamenilor mari. Au vorbit despre cum se simt la școală și cât de mult contează pentru ei să fie parteneri de dialog.