Ce pot învăța profesorii de gimnaziu de la învățători? Analiză după rezultatele la testările TIMSS

O lectură de 16 minute. 

România a participat alături de alte 58 de sisteme de educație la TIMSS 2023, evaluare internațională ale cărei rezultate au fost publicate recent. Din aproape 300.000 de elevi care au fost testați la matematică și științe, aproape 4.000 sunt de la noi. La această evaluare au participat elevi de clasa a patra și a opta, astfel că rezultatele arată evoluția copiilor de la un ciclu de învățământ la altul. 

Care au fost rezultatele?

• la clasa a patra, ne aflăm pe locul 12 din 58 de țări, după noi fiind țări precum Olanda, Letonia, Norvegia, Cehia sau Suedia;
• la clasa a opta, suntem pe locul 19, înaintea Ciprului, Emiratelor Arabe Unite, Statelor Unite ale Americii, Israelului și Franței;
• la matematică, elevii de clasa a patra au obținut 542 de puncte, cu 39 peste media internațională (503 puncte) și 94% dintre elevii români ating cel puțin nivelul minim de competență; 16% sunt plasați la cel mai înalt nivel;
• la științe, elevii de clasa a patra au cu 32 de puncte peste media internațională de 494 de puncte și 10% obțin un scor care îi plasează la cel mai avansat nivel, în timp ce 93% din total trece de nivelul minim de competență;
• la matematică, elevii de clasa a opta au avut cu 18 puncte peste media internațională, dar 17% din total nu atinge nivelul minim de competență. La clasa a patra sunt doar 6%;
• la științe, la clasa a opta, elevii români sunt cu 12 puncte sub media internațională și 21% dintre ei nu ating nivelul minim de competență. La clasa a patra doar 7% sunt sub nivelul minim de competență.

Ce se întâmplă la gimnaziu de încep să scadă rezultatele elevilor? Am căutat răspunsuri la profesori cu experiență și rezultate: Cătălin Ciupală, profesor de matematică la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov, și Ema Patrichi, profesoară pentru învățământ primar la Școala Gimnazială „Dacia” din Târgu Mureș. Amândoi sunt profesori Merito, asociație care îi premiază pe cei mai buni profesori de la noi și care a creat o comunitate de cadre didactice care se sprijină și învață unele de la altele. De asemenea, am vorbit cu Constantin Lomaca, profesor de științe în Germania. 
Am extras de la fiecare idei și le-am grupat pe teme.

Trecerea abruptă de la un învățător la mai mulți profesori 

„Copiii resimt cu totul diferit faptul că au mai mulți profesori și stau foarte mult timp singuri, între ore, iar primele săptămâni e nebunie acolo. Nu știu pe cine să întrebe unde să se ducă, trebuie să se gestioneze singuri și nu le e ușor”. (Ema Patrichi)

„Eu n-am cunoscut în viața mea învățătoare care să nu țină la clasa ei și să nu se implice să nu-i dorească binele. Și atunci trage de copii cât poate de bine, cum se pricepe. Apoi, la celelalte clase, copilul ajunge în jurul a 13 profesori care nu se pot implica emoțional cu doar două ore pe săptămână, n-ai cum, doar dacă ți-e firea așa. Din acest motiv, copiii simt un fel de abandon. Ăsta este un aspect care se poate remedia, copiii trebuie pur și simplu să vadă că îți pasă”. (Cătălin Ciupală)

„Programa de la preșcolar e foarte bună și asta se vede. Apoi, a avea o învățătoare patru ani care, dacă e pregătită bine la pedagogic și are și suflet, este o comoară”. (Constantin Lomaca)

Stilul de predare integrat

„Noi, la primar, legăm conținuturile de matematică de cel de științe, literatura cu istoria, geografia, le legăm chiar și în clasele a treia și a patra, când teoretic nu se mai predă integrat. Pe când la gimnaziu, nu știu dacă profesorul de geografie mai povestește cu cel de istorie. Ar fi ideal dacă profesorii s-ar putea aduna la o masă și ar pune pe hârtie planul unei săptămâni, să zicem, și să se armonizeze între ei, nu doar la nivel de conținut, dar și cu privire la volumul de teme.

Sunt și astăzi profesori care cer să li se învețe lucrurile pe de rost. Și aici se rupe filmul. Copiii de la clasa mea, la istorie, nu au învățat pe de rost, noi am făcut proiecte. Dacă am vorbit despre romani, s-au îmbrăcat ca romanii, am încercat să punem în practică tot felul de lucruri, am lucrat mult cu harta, chiar ei au căutat tot felul de informații. Pe când la gimnaziu, nici profesorii nu mai propun astfel de activități care se consideră că sunt distractive și că ele nu mai cadrează cu gimnaziul. Dar poate că nici nu mai au timp. Poate că ar trebui găsită formula ca astfel de activități practice să fie introduse.” (Ema Patrichi)

Prea multe teme

„Văd la elevii mei când ajung în gimnaziu câte teme li se dau de făcut. Mi se par multe. Copiii își doresc să facă proiecte. El primește un proiect care se întinde pe o săptămână sau pe două sau pe o lună, are timp să aprofundeze, să-și caute material, să citească și să vină în fața clasei pe urmă, că eu așa i-am obișnuit, să prezinte celorlalți colegi. Și este bine știut că atunci când prezinți celorlalți lucrurile ți se lămuresc și ție, ți se clarifică, pe lângă faptul că ai un discurs în fața clasei, gestionezi emoții, îți organizezi informația și tot ce derivă din public speaking, clădirea încrederii în sine, stima de sine”.  (Ema Patrichi)

Cum să-i înveți pe copii să învețe

„Eu am cu copiii un moment de reflecție al orei sau al zilei: ce a fost greu, ce a fost ușor astăzi? Când ai înțeles mai bine la matematică sau la istorie? Și ei foarte punctual spuneau cu precizie: am înțeles bine când ați desenat schema aceea pe tablă, am înțeles bine când ne-ați explicat în alt fel. Și pentru că la un moment dat trebuie să ajungem și la faza aceasta de metacogniție, când elevii sunt ajutați să înțeleagă cum au învățat, ce le este de folos atunci când învață, ce pot să facă ei, ce strategii adoptă ei ca să învețe mai ușor, să rețină, să înțeleagă”.  (Ema Patrichi)

„Eu am început să fac un plan în care să-i învăț să învețe și mi-e foarte greu, pentru că au aceleași metehne. Și, atenție, noi vorbim de copii buni, la mine la școală sunt primii 10% dintr-un județ, dar care nu știu să învețe. Și e greu să-i dezvăț de anumite lucruri. 

Dacă copilul nu știe să învețe, el nu poate să decodeze informații care vin sub altă formă. Concret, modul de formulare a subiectelor de la TIMSS sau de la PISA este diferit de ceea ce suntem noi obișnuiți. Sunt cam aceleași probleme, dar modul de formulare este un pic diferit. De multe ori cere să dai niște explicații în cuvinte a unui mecanism sau anumite formulări a unui fenomen, în special la științe. Ori, faptul că nu dai explicațiile bine înseamnă de fapt că tu nu ai cunoștințe, că nu ai învățat și nu le poți utiliza. Că poate tu le știi așa, ca formule, dar nu le poți utiliza”. (Cătălin Ciupală)

Comunități de învățare pentru profesori

„La învățământul primar există un mult mai mare interes al doamnelor învățătoare pentru a se autoperfecționa. Și am văzut lucrul acesta la forumurile Merito (evenimente de perfecționare pentru profesori, n.r.). Prima dată se ocupă locurile la învățământul primar. Dacă faci ceva pe mate, ai puțini candidați profesori de matematică. 

Școala românească valorizează mult, prin examenele naționale, profesorii de mate și română. Dacă tu te simți valorizat prin societate, atunci există riscul să crezi că ești valoros prin materia ta și să nu mai faci nimic. 

În ultima perioadă, eu am început să-mi fac un fel de plan de autoperfecționare, pentru că mi-am dat seama că multe lucruri nu le știu și văd cât de ignorant am fost înainte. Deci chiar credeam că sunt bun și dintr-o dată, mi-am dat seama că am multe de învățat. Și asta, de fapt, înseamnă o autosuficiență în domeniul perfecționării”. (Cătălin Ciupală)

Pregătirea profesorilor

„Dacă tu nu începi să înveți psihologia copilului foarte bine, în baze noi - nu vorbesc de psihologia pe care o știam noi, pentru că între timp lucrurile s-au cam schimbat -, nu ești eficient în a-i învăța pe copii.

Dacă tu nu vezi că formularea diferită este similară cu ce ai învățat tu, cu ce știai tu, de fapt tu nu ai mecanisme de decodare a informației ca să capete sens în creierul tău. Asta ține și de perfecționarea profesorilor. Pentru că a fi profesor înseamnă a explica copilului astfel încât el să priceapă în mintea lui. 

E foarte important ca profesorii să fie instruiți în sensul cel mai bun al cuvântului și să știe să folosească și alte analogii. 
Mare parte dintre copii simt că nu sunt compatibili cu profesorul. E normal lucrul acesta. Pe de altă parte, nici nu ar trebui să punem foarte mult accentul pe compatibilitatea cu profesorul pentru că actul de învățare nu trebuie să depindă doar de prof. Dar profesorul trebuie să știe că există niște mecanisme în mintea copiilor care trebuie activate. Adică nu trebuie să-mi dau viața pe altarul catedrei, ci trebuie să privesc lucrurile cu o detașare obiectivă. Trebuie să fac lucrurile așa pentru că așa funcționează.

„Ani la rând s-a vorbit despre acel masterat didactic. Acum există facultate pentru profesori de învățământ primar, dar la matematică, facultatea nu te pregătește pentru a fi profesor. De ce? Pentru că e foarte puțină psihopedagogie. Ca să fii profesor, îți trebuie multă psihopedagogie, evident, și destul de multă specialitate. Statul ar putea aici să se impună. Nu faci masterat didactic, nu-ți dau bani”. (Cătălin Ciupală)

„Vedem pregătirea precară psihopedagogică a profesorilor, neștiind astfel cum să îi facă să învețe cu adevărat și să îi cunoască ca oameni. Apoi, concentrarea pe examene aproape în exclusivitate, dându-se astfel un ritm, iar cei ce sunt în spate nu mai contează, de unde vedem acum și reacțiile tinerilor la alegeri. Apoi, lipsa oricărei pedagogii moderne.
De reținut că România e cam singura țară care are 3 stadii/segmente/etape diferite la învățământul preuniversitar - primar-gimnaziu-liceu. Dacă ar fi mai grupat - cum a fost o variantă în România Educată inițial, dată la o parte de politruci, ar putea fi și mai bine. Expertiza reală venită prin liceele pedagogice este evidentă și insuficient explorată și folosită”. (Constantin Lomaca)

Materia este concentrată exclusiv pe examenele naționale

„Materia, în general, este făcută după tiparele de la examenele naționale. Noi suntem obișnuiți cu o anumită formulare a subiectelor la Evaluare Națională. De exemplu, la matematică, dacă fac o socoteală, cred că sub 20% are legătură practic cu viața reală.

De exemplu, la geometrie, toate desenele de cele mai multe ori sunt făcute în centimetri. Bun, în viața reală, copilul unde vede desene așa mici? Orice teren este în metri, o cameră, o ușă este în metri. Adică, tot ce întâlnești tu este cu altă dimensiune față de cât ți se dă. 

O altă problemă este modul cum se formulează subiectele: sunt mult prea șablonizate. În mod normal, odată la doi-trei ani de zile ar trebui să se schimbe paradigma de formulare. Pentru că nu trebuie să-l obișnuiești pe copil cu același lucru. De exemplu, la Bac este aceeași structură de subiecte, din ce în ce mai ușoare, cu cele din 2009, deci de 16 ani e aceeași structură de subiecte”. (Cătălin Ciupală)

Criza profesorilor

„Nu mai există profesori în mediul rural și au început să nu mai existe profesori buni în urban. Cred că asta e una dintre cele mai mari probleme, dacă nu cea mai mare, lipsa profesorilor. Pentru că n-a fost atractivă această meserie, după grevă s-au mai mărit salariile și se vede, pentru că acum avem mai multe inspecții de definitivat de făcut. Practic, au intrat mai mulți tineri în sistem. 

Apoi, nu au stabilitate pe post. Noi avem, de exemplu, școli unde profesorii se schimbă acum în timpul anului pentru că ies la pensii și nu avem alții. Chiar nu mai sunt profesori foarte buni și când spun buni, vorbesc de experiență dovedită și rezultate în pregătirea copiilor”. (Cătălin Ciupală)

Flexibilitate și mai mult timp pentru profesori 

„O învățătoare, dacă vede, de exemplu, că a pierdut câteva ore de matematică sau mai trebuie să insiste pe un anumit lucru, are relaxarea de a lua, să zicem, de la desen o oră și a face matematică. O dată, se întâmplă. Nu mai insiști pe lucrurile pe care le știu copiii, ci faci, să zicem, la limba română, o chestie de gramatică și îi pui să repete de mai multe ori până când au deprinderea respectivă. Deci are o oarecare relaxare, nu totală, dar are așa ceva. La gimnaziu, nu ai lucrul acesta. Și să nu uităm un lucru: noi avem foarte puține ore. Haideți să luăm, de exemplu, situația modulului 2. Vor veni sărbătorile de iarnă, ultima săptămână de școală este aproape compromisă. Când miroase a vacanță, copilul nu mai e atent”. (Cătălin Ciupală)