O lectură de 18 minute.
În România, peste 40% dintre copii sunt afectați de sărăcie și excluziune socială, conform datelor Eurostat, dublu față de media UE. Mai simplu spus, dintr-o clasă cu 20 de elevi, 8 au lipsuri materiale.
Până în 2030, România și-a stabilit un obiectiv ambițios: reducerea până la 15% a numărului de persoane aflate în sărăcie sau excluziune socială.
Călin Georgescu, candidatul pentru Palatul Cotroceni care obținea, în primul tur, votul a peste două milioane de români, a vizat de mai multe ori prin discurs categoriile sociale vulnerabile sau care suferă din cauza inegalităților sociale și economice.
- Pensionarilor le-a spus: „Mă adresez categoriei care are nevoie de susținerea noastră totală, și anume pensionarii. Ei sunt înțelepții țării, iar politicienii au umilit înțelepciunea și inclusiv pensionarii. Acest lucru se va schimba total. Respectul pentru bunicii noștri înseamnă respect față de identitatea noastră în primul rând. Pensiile acestor oameni trebuie să devină o prioritate.”
- A continuat cu un mesaj adresat persoanelor cu dizabilități: „Dragii mei, să nu vă mai simțiți așa, în cuvântul dizabilitate, pentru că el își are marea putere într-un alt cuvânt, în cuvântul abilitate. Aveți abilitatea de a le cere și arăta tuturor ce înseamnă voința. De acum înainte, niciun părinte nu mai are voie să fie singur în lupta sa pentru a ține copiii sănătoși și nicio persoană care suferă de boli grave n-are voie să mai sufere din cauza ignoranței politice.”
- Și celor din diaspora le-a transmis: „Românii noștri din cealaltă Românie, de peste graniță. Vă rog, fiți pregătiți să vă întoarceți acasă cu adevărat. Avem nevoie de voi pentru a reface țara. Avem nevoie să fim împreună. Ați prins experiență la alții. Considerați că ați fost acolo pentru a aduce înapoi tot ce ați învățat bine, dar să aduceți cu voi și din tristețea și frustrarea de acolo, ca să îi învățați și pe alții că nicăieri nu este mai bine ca acasă.”
Mesajele transmise recunosc nevoi ale electoratului, fără a detalia, însă, și măsuri concrete pentru acestea.
Ascensiunea lui Călin Georgescu poate fi văzută ca un răspuns la inegalitățile sociale. Asta a susținut și Răzvan Petri, fondatorul Politică la minut, într-un interviu pentru Școala9: „Inegalitățile sociale rămân și cred că trebuie să fie alături de restul explicațiilor care țin de dezinformare, social media, radicalizare. Acolo o categorie de oameni întotdeauna o să fie mai ușor radicalizabilă în momentul în care văd că pentru ei nu au valoare niște drepturi, că democrația nu funcționează pentru ei.”
Vaslui, județul pe ultimul loc ca PIB pe cap de locuitor din țară. În primul tur, cei mai mulți vasluieni l-au vrut pe Marcel Ciolacu (PSD) președinte, pe locul doi a ieșit independentul Călin Georgescu, pe trei George Simion (AUR) și pe patru Elena Lasconi (USR).
„Ce valoare are pentru tine dreptul de a pleca la universitate în Vest, în Londra sau în Berlin, când tu nu ai bani să mergi la universitate la Cluj?”, a mai spus retoric Răzvan Petri.
Cum resimt elevii de clasa a VIII-a din Vaslui inegalitățile sociale? Studiul realizat pe un eșantion reprezentativ de 736 de elevi și eleve din 25 de școli din județ explorează planurile de viitor ale acestora, aspecte legate de implicarea școlară, relația cu profesorii și părinții, timpul dedicat învățării, preferințele pentru activitățile de petrecere a timpului liber și alte elemente din viața lor cotidiană.
Câteva dintre cele mai interesante observații extrase din studiu:
- Inegalitățile sociale se perpetuează între generații prin sistemul de învățământ: cu cât părinții sunt mai educați, cu atât copiii alocă mai mult timp studiului individual;
- Absenteism: 13% au absentat pentru că s-au simțit ignorați de colegi și tot atâția au lipsit de la școală din cauza navetei; 19% au absentat din cauza responsabilităților pe care le au în gospodărie și 10% pentru a câștiga bani.
- Relația cu profesorii: cadrele didactice fac comentarii nepotrivite în timpul orelor de curs, cred 30% dintre respondenți;
- Influencerii în ordinea preferințelor elevilor: Selly, Bogdan IBM, Theo Zeciu, Iorga, Dani Mocanu, IRaphahell, Irina Rimes, The Real Red, Dorian Popa, Imogen, Tzancă Uraganu, Adrian Elicopter de Luptă, MGK 666, Bogdan DLP, Erika Isac, Marilu Dobrescu, xslayder.
Despre observațiile și concluziile studiului am discutat cu Bogdan Florian, coautor al acestuia.
Lector universitar la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Bogdan Florian a predat cursuri legate de domeniul politicilor publice în educație. În trecut, Florian a lucrat la Institutul de Științe ale Educației (IȘE), un institut aflat în subordinea Ministerului Educației, care în 2020, a fost comasat cu Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație. A redevenit de sine stătător prin noua lege a educației intrată în vigoare în 2023.
Școala9: Ce v-a determinat să alegeți tema inegalităților sociale din educație?
Bogdan Florian: Există această preocupare încă de la finalul anilor '70, legată de dezvoltarea capitalului social și a capitalului educațional în mod particular, a modului în care copiii proveniți din diverse medii socioeconomice reușesc sau, dimpotrivă, nu reușesc să răspundă standardelor impuse de sistemele educaționale și apoi, mai departe, să ducă vieți adulte mai bune decât ale părinților lor, adică să facă o tranziție socială de la o clasă la alta. În Vaslui, în cazul nostru, a fost o chestie de oportunitate. Acolo am găsit deschiderea necesară și, de fapt, interesul pentru genul ăsta de subiect.
Prăpastia rural - urban
- Legat de problema diferenței dintre mediul rural și urban, studiul demonstrează foarte multe astfel de diferențe și în ceea ce privește timpul dedicat învățării, dorința de a da la facultate sau nu. Cum ați vedea redusă în timp diferența asta?
- Asta este o chestie care în România există de foarte mult timp. Eu aș spune că este o problemă structurală. Dacă ar fi să numim ceva la care am eșuat ca politică educațională, atunci clar am numi diferența asta dintre mediu rural și mediu urban din punct de vedere al accesului, al calității educației. Nu cred că putem să găsim o soluție într-un timp foarte scurt pentru chestia asta. Orice fel de soluție trebuie să fie una intersecțională, care să privească dincolo de școală și de ce sau cum învață copiii.
- De ce ați ales să faceți studiul pe elevi de clasa a VIII-a? Ce factori au făcut ca această grupă de vârstă să fie relevantă pentru cercetare?
- Există multe lucruri legate de clasa VIII-a. Vârsta de 14-15 ani e considerată în psihologie și în științele educației o vârstă importantă, pentru că se face tranziția de la copilărie spre adolescență, spre anumite alegeri pe care încep să le facă autonom sau cu sprijinul familiei, desigur. În sistemul românesc de învățământ știm că este o clasă importantă pentru că urmează susținerea Evaluării Naționale. Știm, de asemenea, din alte studii, că la trecerea din clasa a VIII-a spre clasa a IX-a avem un moment când se așteaptă abandonul școlar.
Mulți dintre ei nu se mai regăsesc în clasa a IX-a, dispar din evidențe și nu prea știm ce se întâmplă cu ei. Și un alt motiv ar fi acela că vârsta de 15 ani este vârsta pe care o folosesc și cei de la OECD pentru testările PISA.
De ce greșim cu modul în care testăm copiii de clasa a VIII-a
- Care sunt cele mai importante concluzii pe care le relevă cercetarea?
- Diferențele dintre urban și rural sunt semnificative ca note, dar și ca așteptări sau ca univers de valori al copiilor nu sunt chiar atât de mari. Ceea ce arată faptul că avem o problemă cu modul în care testăm copiii la clasa a VIII-a, pentru că dacă copiii au universuri valorice și păreri, opinii și lucruri similare, dar noi totuși îi separăm prin această testare și îi trimitem pe rute diferite, înseamnă că avem o problemă cu testarea, că ea nu corespunde întru totul competențelor și aptitudinilor acestor copii.
Noi am încercat să determinăm care sunt factorii care determină aceste diferențe. Și ceea ce studiul nostru relevă este că există o influență mult mai mare pe care familia și experiențele pe care le ai până la momentul evaluării o au asupra modului în care tu vei performa la aceste evaluări.
Elevii din mediul rural stau mai mult în școală, fac activități în spatele școlii, fac curățenie sau activități în clasă cu profesorii lor. Elevii din mediul urban au diverse alte experiențe, ies din școală, se duc în vizită la muzee.
În concluzie, fie că trăiesc în mediul rural, fie că trăiesc în mediul urban, fie că provin din familie cu o situație economică mai bună sau nu, rezultatele pe care le obțin apoi în lumea reală, modul în care ei sunt împărțiți după clasa a VIII-a, nu au legătură cu modul în care ei privesc lumea. Practic, este o realitate pe care multora dintre ei le este impusă de sistemul educațional și de modul în care el funcționează.
- Ce concluzii au fost diferite față de așteptările pe care le aveați?
- Mă așteptam să fie o diferență între notele elevilor cu statutul economic mai dezvoltat, față de elevii proveniți din familii cu o situație mai precară, dar dimensiunea acestei diferențe pentru mine a fost complet neașteptată.
De exemplu, există acest indicator care se folosește și în statisticile legate de măsurarea riscului de sărăcie și de excluziune socială, dacă deții un autoturism personal.
Diferențele sunt de peste două puncte între copiii care au mașină și care n-au mașină acasă. Deci, e clar că nivelul economic al familiei influențează foarte, foarte mult.
Aspirațiile elevilor cu părinți în diaspora
- Credeți că elevii percep și munca diferit dacă au un părinte plecat în străinătate? Am văzut că dacă au părinți în diaspora, nu vor dori neapărat un loc de muncă la care ai acces în baza unor studii universitare, de exemplu.
- Eu aș interpreta chestia asta în corelație cu faptul că destul de puțini dintre ei spun că vorbesc cu profesorii lor despre cariera viitoare sau despre ce or să facă în viață mai departe, atât în educație cât și la locul de muncă.
Și mai e acolo ceva legat de Școala Altfel. E pe ultimul loc activitatea în care vin oameni din afara școlii să-și povestească carierele. Asta, după părerea mea, e destul de ciudat.
Acești copii rămân doar cu exemplul familiei. E normal ca ei să-și dorească să urmeze ceva ce știu și să copieze acest comportament al părinților sau rudelor lor pe care îl și percep ca fiind pozitiv, de succes.
- Doar un sfert dintre elevi spun că vor să rămână în țară și 37% vor să plece în străinătate. Cum vi se par datele astea?
- Ei sunt foarte expuși acestui fenomen al plecării părinților sau rudelor pentru muncă în străinătate și atunci este această dorință de a urma acest exemplu sau chiar de a se apropia de familia sau de rudele lor plecate. Din perspectiva asta, mi se pare o așteptare normală pentru lumea în care trăim și pentru accesul pe care îl avem la informație.
„Școala în sine nu are un efect atât de mare asupra notelor copiilor”
- Unul dintre obiectivele studiului e să arate că familia are o influență mai mare asupra copilului decât are școala în sine. Cum am putea să îmbunătățim relația școală - părinte?
- Există genul ăsta de discurs, că trebuie să întărim legătura școlii cu familiile și cu comunitatea și nimeni nu știe exact ce înseamnă asta sau cum se face. Evident, acest lucru lipsește.
Primul pas ar fi dezvoltarea unei atitudini proactive a școlii față de părinți. Trebuie să construiești un climat de încredere și de respect. În București, spre exemplu, la orice școală te duci, părinții nu au acces în spațiul școlii, nu ai voie să intri. Atâta timp cât nu trecem bariera asta simplă a spațiului fizic, cred că nu avem cum să discutăm despre chestii mai complicate, cum ar fi să organizăm ateliere sau activități comune cu părinții.
După ce depășim această situație, sigur, putem să vorbim despre activități comune.
- Școala nu e singurul factor care contează și uneori poate că nu e nici măcar cel mai important. Rezultatele la examene, în general, sunt atribuite calității școlii în sine și înțeleg că v-ați propus să oferiți o explicație alternativă. Care ar fi?
- Ceea ce Evaluarea Națională măsoară, dincolo de partea de cunoștințe, poate nu este legat de realitatea acestor copii. Este evident că în mediul urban rolul pe care familia îl are în rezultatele copiilor este unul mult mai mare pentru că în mediul urban în general oamenii au posibilități materiale mai bune, au mai mult timp, au alt gen de ocupații.
Școala în sine nu are un efect atât de mare asupra notelor copiilor, ci alții sunt factorii care influențează. Noi considerăm că familia și resursele familiei sunt cele care contează foarte, foarte mult aici.
Soluții: de la utilități până la programe de formare profesională
- Inclusiv faptul că elevii își ajută familiile la treburile casnice îi face să absenteze și poate să le afecteze situația școlară, după cum arată studiul vostru. Situația asta cum credeți că ar putea fi corectată?
- În mediul rural participarea asta la munca domestică e ceva mult mai mult decât în mediul urban. Înseamnă o gospodărie întreagă, înseamnă hrănit de animale, înseamnă îngrijire de animale, înseamnă inclusiv îngrijirea fraților mai mici sau mai mari. Atâta timp cât nu o recunoaștem ca muncă, atunci nu cred că putem să înțelegem de ce nu ar trebui să existe.
Al doilea pas ar fi îmbunătățirea situațiilor legate de sărăcie, precaritate. Și aici, sigur, accesul la resurse, disponibilitatea lor și așa mai departe ar trebui să fie printre primele lucruri, în sensul de a aduce în mediul rural faimoasele apă curentă, curent electric, gaze. Apoi, sigur că următorul pas este cel legat de asigurarea de acces la diverse locuri de muncă, la diverse ocupații. Aici vorbim de lucruri care pot să varieze de la simpla construcție a unui drum de acces, până la lucruri mai complicate, cum ar fi programe de formare profesională sau de calificare pentru adulți.
„E nevoie de o apropiere a curriculei de realitățile copiilor”
- Studiul vostru arată că puțin peste o treime dintre elevi consideră că cerințele școlare nu se potrivesc cu capacitatea pe care ei o au. Credeți că e o problemă de adaptare a curriculei la elevii anului 2024?
- Până la urmă scopul școlii este de a oferi tuturor șanse egale. Este evident că avem o problemă cu chestia asta, atâta timp cât niște oameni care sunt în sistem, nu reușesc să răspundă anumitor sarcini. Și responsabilitatea pentru chestia asta nu este a copiilor sau a părinților lor, ci a ta ca sistem.
Nu poți să ceri unui copil care în viața lui nu a văzut Franța în poze și turnul Eiffel să construiască participiul trecut al verbelor în limba franceză și să fie foarte bun la chestia asta.
E nevoie de o apropiere a curriculei, a conținuturilor, de realitățile copiilor din diverse medii sociale și locuri. Dacă nu ne schimbăm puțin obiectivele mari ale procesului educațional, atunci vom avea întotdeauna o parte semnificativă a populației care va avea rezultate proaste, dar nu pentru că e ceva în neregulă sau că nu pot să performeze, ci doar pentru că nu li se potrivește genul ăsta de abordare.
- Un stereotip contrazis de studiu e că tinerii nu vor să muncească. De ce credeți că persistă percepția asta în societate dacă de fapt e falsă?
- Stereotipurile există fiindcă ne fac viața mai ușoară. E mult mai simplu să spui tinerii nu vor să muncească, ei sunt leneși, la revedere și am încheiat, de asta se întâmplă toate lucrurile rele, nu? Sigur, modul în care noi definim munca este unul legat de anumite valori, percepții și feluri în care ne referim sau ne raportăm la lume. Tinerii nu sunt dispuși să mai facă acele munci care acum 10 ani poate că erau considerate dezirabile și nu mai sunt dispuși să o facă pentru o recompensă sau o remunerație salarială derizorie.
Reluarea cercetării în domeniul educației, necesară
- Care sunt recomandările voastre pentru decidenții din sistemul educațional, având în vedere concluziile acestui studiu?
- O recomandare ar fi putea fi reluarea sau dezvoltarea părților de cercetare în acest domeniu al educației. Genul ăsta de activități care nu țin neapărat de școală în sine, ci de ecosistemul din jurul familiei, al școlii și al comunității, cred că ar trebui să ne preocupe puțin mai mult în perioada următoare pentru a reuși cumva să adresăm sau să îmbunătățim situația asta de inegalitate profundă care continuă să se mențină după foarte mulți ani.
„Să încerce să țină copilul în cadrul școlii cât mai mult”
- Și dacă e să ne gândim la școli și la comunități locale, ce ar putea să facă ca să sprijine elevii să-și atingă potențialul educațional?
- Să încerce să țină copilul în cadrul școlii cât mai mult. În România, ideea asta cumva a existat la nivel de plan, dar nu a fost niciodată implementată cu adevărat. În Legea Educației Naționale din 2011 era prevăzut acel program, faimosul program „Școală după Școală”. Ăsta ar putea fi un pas. Sigur că genul ăsta de activități necesită resurse, necesită spații în care trebuie să se desfășoare activitățile, oameni care să lucreze și sigur că, în ultimă instanță, există costuri materiale.
Pe de altă parte, beneficiile unor astfel de activități ar putea fi mult mai mari, să spunem așa, pentru copii și pentru dezvoltarea lor ulterioară, pentru că cel puțin pentru cei din mediul rural, care au, poate, din familie, mai puține șanse de a avea acces la lumea din afara propriei localități, ai putea să încerci să faci în felul acesta o deschidere sau să le oferi experiențe diferite de cele din mediul familiar. Și asta pentru copii contează foarte mult în formarea lor ulterioară, pur și simplu expunerea la alte lucruri.
Cercetarea susținută de SNSPA București și ISJ Vaslui a fost realizată împreună cu Sebastian Țoc, Andreea Gheba, Mari-Andra Albu, Eliza Anton, Bianca-Nicoleta Axinia, Maria Batovici, Andrei-Alexandru Bondoc, Emilia Ciolan, Albert-Ștefan Ghinea, Beatrice Lazăr, Rebeca Lungescu, Alexandra-Ștefania Pavel, Patricia Ardelean și Cristian Olteanu.
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
