
Este ilustrator freelancer și, cand nu desenează, modelează în porțelan. Ascunde pe unde merge câte un film foto și, recent, are o obsesie cu stampele japoneze (ukiyo-e).

De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.
Smartphone-ul este un companion permanent pentru adolescenți, iar bâzâitul constant al notificărilor din aplicațiile de socializare și jocuri îi încurajează pe aceștia să-și verifice telefonul atât de des încât ajung să-l folosească până la 16 ore pe zi. Într-o zi obișnuită, jumătate dintre copii primesc 237 de notificări, un sfert dintre ele în timpul orelor de școală, arată o cercetare recentă. Unii primesc până la 5.000 de notificări în 24 de ore.
„Găsim orice «la un click distanță», așa că nimic nu mai e special”, mi-a spus Ilinca, o pasionată a fotografiei pe film. Împinsă de trenduri de pe social media care decretau „2026 - anul analog”, am pornit să aflu ce-i așa special să te întorci la pasiuni de pe vremea părinților și bunicilor.