
Este ilustrator freelancer și, cand nu desenează, modelează în porțelan. Ascunde pe unde merge câte un film foto și, recent, are o obsesie cu stampele japoneze (ukiyo-e).

Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.
O decizie din urmă cu câteva luni a Parlamentului, de a impune o limită de ore de studiu în învățământul preuniversitar – fără o analiză de impact, fără o justificare conceptuală și fără a oferi timpul necesar implementării ei – a pus Guvernul într-o situație dificilă, pe care încearcă să o rezolve din mers, cu mai puțin de o lună înainte de revenirea în activitate a cadrelor didactice.
A început să predea matematica în anii ‘80, a înființat două școli private după Revoluție, a trecut pe la inspectorul Iași și prin guvern și spune apăsat că ar trebui să scăpăm de nostalgia după școala „de pe vremea mea”. În podcastul REZOLVAT by Școala9, Liliana Romaniuc, președinta Asociației Române de Literație, vorbește despre cum a ajuns să privească literația ca pe un aspect major al educației, indiferent ce materie predai.