
Este ilustrator freelancer și, cand nu desenează, modelează în porțelan. Ascunde pe unde merge câte un film foto și, recent, are o obsesie cu stampele japoneze (ukiyo-e).

Au răspuns la întrebarea asta jurnaliști de la Recorder, PressOne, Snoop și The Power of Storytelling și jurnaliști de la Școala cea mai 9. Totul în cadrul podcastului realizat de liceenii care au participat la programul de mentorat al publicației noastre.
Irina Mateescu, moașă și activistă cu o experiență de peste 20 de ani, ne spune ce ne lipsește când vine vorba de educație sexuală. Interviul cu ea a avut multe nu-uri - „nu avem”, „nu există”, „nu se întâmplă”. Dar, în același timp, a adus și soluții pentru educația sexuală a tinerilor și ce rol ar putea avea moașele în acest ecosistem. Un interviu despre nu-urile care devin da.
V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.