
Este ilustrator freelancer și, cand nu desenează, modelează în porțelan. Ascunde pe unde merge câte un film foto și, recent, are o obsesie cu stampele japoneze (ukiyo-e).

Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Spaniola, chineza, portugheza și coreeana sunt cele patru limbi pe care Scott H. Young a reușit să le învețe într-un an. E drept, la nivel intermediar. A aplicat regula „fără engleză”, adică limba lui maternă, ca să pună creierul la muncă în celelalte limbi în care „a trăit”. Iar experiența a pus-o în cartea sa despre „ultraînvățare”. Crede că nu trebuie să fii un geniu ca să înveți repede un lucru, ci să fii hotărât. A povestit aventura sa educațională, într-un interviu pentru Școala 9.
Învățământul online în Estonia exista dinainte de pandemie. O zi pe săptămână, copiii învățau și părinții lucrau de acasă. Când a venit pandemia, aveau deja platformele de pe care să lucreze și chiar au oferit resursele lor educaționale, la liber, oricărei țări dorește. Toate școlile estoniene, de la cel mai depărtat sătuc până la cele din buricul Tallinnului, au aceleași dotări și profesori la fel de buni. Iar lecția cea mai importantă pe care o oferă este că trebuie să te educi toată viața. Victor Guzun, un moldovean aflat de 14 ani în Estonia și tatăl unui băiețel de șase ani, a făcut pentru Școala 9 o analiză a sistemului de învățământ din cea mai digitalizată țară din lume.