
Reporter interesat de oameni și de vocile lor. Scrie reportaje, portrete și investigații sociale.

În fiecare vineri din februarie, ilustratoarea Irina Perju ne spune o poveste vizuală despre rolul părinților în relație cu școala și jocurile de putere care se nasc de aici. Aceasta este ultima poveste.
Până acum 166 de ani, romii erau proprietatea stăpânului, puteau fi cumpărați, vânduți, lăsați moștenire, ca un obiect. Puteau fi condamnați fără judecată, se puteau căsători doar cu acordul stăpânului. Pe 20 februarie 1856 este desființată „robia țiganilor particulari”, fiecare sclav primește 10 galbeni despăgubire și sunt obligați să se statornicească. Am rugat trei profesori care predau în comunități cu o populație semnificativă de romi să le transmită elevilor lor un mesaj.
Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.