„Nu șțiu ce o să fac de mâine încolo, am mai trecut o dată prin asta, o să o luăm ușurel, cu mai mult calm de data asta”, spune Adina luni la prânz, cu câteva ore înainte de decizia Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență privind trecerea tuturor școlilor și grădinițelor din capitală în scenariul roșu.
Femeia, care lucrează de acasă, are doi copii la o grădiniță de stat din sectorul 6, grupa mică și grupa mare. De când a început noul an școlar, aceștia au mers fizic la grădiniță.
„Mă uit cât de ușor s-au integrat după atâtea luni de absență, cât de repede au învățat lucruri pe care eu nu am avut timpul și disponibilitatea să le parcurg cu ei”, povestește Adina.
Copiii au acumulat mai mult într-o lună la grădiniță, spune femeia, decât în șapte luni acasă oricât s-ar fi străduit ea.
„O decizie generală nu e fair-play”
„E ușor să spunem că pot și eu, mă pricep să fac și eu niște liniuțe, niște joculete. Nu este așa. În realitate, ar trebui să înțelegem că fiecare e bun la meseria lui, și în pandemia asta le-am apreciat pe doamnele educatoare mai mult ca oricând”, explică Adina.
Nu crede că e o idee bună ca toate școlile și grădinițele din București să treacă în scenariul roșu.
„Sunt foarte puțini copilași care merg acum fizic, uneori sunt sub 10, distanțarea e de la sine realizată. O decizie de asta generală, și nu customizată per instituție, per sector, nu e fair-play. Mai ales că deciziile la noi se iau ‘închidem de mâine, dar nu știm până când‘”, adaugă femeia.
Problema spațiului. „Unde o să învețe toți?”
Nicoleta, de profesie educatoare, are trei copii și e însărcinată cu al patrulea. Au reușit să jongleze cumva lucrurile în apartamentul lor din București. Până acum.
„Copilul cel mare învăța hibrid, mijlociul fiind clasa pregătitoare a învățat online, doar când au fost alegerile. Unul stătea în cameră, unul în sufragerie, pe cel mic nu l-am mai dus la grădiniță pentru ca nu mai aveam timp, fiind însărcinată mă deplasez foarte greu. Stăteam cu copilul cel mic, îi dădeam să deseneze, dar se plictisea. Cel din clasa 0 plângea pentru că era slabă conexiunea la net și apăreau întreruperi. În altă zi a trebuit să plec la cumpărături și am lăsat copilul cel mare să aibă grijă de cel din clasa 0, dar neavând pauze în același timp, a fost cam dificil”, povestește femeia.
Odată cu trecerea tuturor școlilor și grădinițelor în scenariul roșu, nu are habar cum vor continua „jongleria”. „Dar când o să intre toți trei online, unde o să învețe toți?”, se întreabă Nicoleta.
„Copilul cel mare nu are birou în cameră și ține tableta pe un scaun”, explică aceasta. Doar în sufragerie au o masă pe care copiii pot să scrie. În restul camerelor, nu e spațiu suficient pentru un birou.
„Copiii nu se recunoșteau”
Băiatul Iuliei, o femeie din București, e în clasa pregătitoare. Acesta a început școala fizic, dar s-a trecut destul de repede la scenariul roșu, după ce cinci profesori au fost testați pozitiv.
Prima săptămână pe online a fost haos, explică Iulia, dar în a doua s-au stabilizat lucrurile. S-a decis ca orele să se țină seara, pentru ca părinții să poată interveni.
„Rezultatele au fost mai bune, învățătoarea a organizat foarte bine sesiunile, copiii treptat s-au făcut cu toții auziti. În afara de ora târzie nu am de ce mă plânge, copiii au avut măcar ocazia să se cunoască fără masca, căci ei nu se recunoșteau în afara școlii”, povestește Iulia.
Săptămâna trecută, băiețelul Iuliei a revenit la școală fizic, ca să treacă din nou pe online marți, 20 octombrie, odată cu trecerea la scenariul roșu.
„E cuminte, mă pot baza pe el”
„Am un băiețel de 9 ani care va sta singur acasă și va face scoala online. Eu și soțul muncim și nu avem alta posibilitate”, spune Monica. Locuiește în Zalău, oraș care a depășit incidența de 3 cazuri la 1.000 de locuitori de peste o săptămână.
La școala unde merge băiețelul Monicăi, orele se fac online începând de marți, 20 octombrie.
„E cuminte, mă pot baza pe el”, spune femeia. „Dar mi se par greu și aiurea să lași un copil destul de mic singur până la ora 3.”
Monica e profesoară la o școală dintr-un sat din județul Sălaj, în care orele se țin încă fizic, așa că nu își poate lua liber. Nici soțul ei nu are opțiunea asta.
„Se presupune că avem de toate”
În perioada stării de urgență, Monica l-a mai dus pe băiat la bunici, la țară. „Au făcut online, dar nu chiar toate orele. Acum ni s-a spus că dacă nu intră și își pornesc camera, vor fi trecuți absenți. Dar dacă i se oprește, i se blochează?”, se întreabă Monica.
Nici la școala băiețelului ei, nici la cea la care predă, nu au ajuns încă tabletele promise de minister.
„Nimeni nu ne-a oferit nimic, nici mie ca profesor, nici lui. Se presupune că avem de toate, și internet, și tablete, și laptopuri, numai să fim pregătiți să apăsăm pe buton și să îi dăm drumul”, explică femeia.
În satul în care predă, sunt elevi care nu au deloc acces la tehnologie; sau au un singur telefon pe care trebuie să îl împartă mai mulți copii. „Sau au o casă mai mică, au doar două camere. Unde fac toți, cum se descurcă?”, adaugă Monica.
Profesoara crede că cei mai neglijați de către autorități au fost elevii din satele României. Iar aceștia vor fi cei mai afectați de pandemie. „Ei or să rămână în urmă”.
„Nu e vorba doar despre elite și vârfuri. La noi acolo, întotdeauna când se hotărăște ceva, se ține cont numai de școlile mari, de elită, nu se ține cont de rural, deși acolo sunt cele mai multe școli”, completează femeia.
„Mi-am luat deja a doua tură de liber”
Ioana și-a luat zile libere de la muncă ca să poată sta acasă cu cei doi copii. Aceștia au 8, și 11 ani.
Ordonanța de Urgență nr. 147 din 27 august 2020 prevede că unul dintre părinți își poate lua zile libere în cazul suspendării sau limitării cursurilor, dacă copilul are până în 12 ani sau dacă are o dizabilitate, iar indemnizația primită pentru fiecare zi liberă e de 75% din salariul de bază corespunzător unei zile lucrătoare, dar nu mai mult de corespondentul pe zi a 75% din câștigul salarial mediu brut.
Fetița Ioanei face orele de aproape o lună online, iar băiețelul ei, de două săptămâni. „Mi-am luat deja a doua tură de liber”, spune femeia, care locuiește în Zalău.
„Sper să am posibilitatea asta în continuare, ca dacă trebuie să stea singuri, nesupravegheați, nu știu cât ar fi de conștiincioși. Profesorii de la clasă nu au mare control online”, adaugă Ioana.
Nici în scenariul hibrid nu le e mai ușor părinților. „Încerc să țin cu dinții de serviciu”
„Eu am patru copiii și lucrez. Sunt extrem de furioasă că sistemul profită și nu ne ajută cu nimic, eu încerc să țin cu dinții de serviciu, dar situația asta îmi pune în pericol serviciul”, spune Cristina, de loc din Hunedoara.
În Hunedoara, cele mai multe unități de învățământ erau în scenariul hibrid pe 20 octombrie.
Copiii mai mari se descurcă singuri, explică femeia, dar cei mici merg o săptămână la grădiniță, iar o săptămână stau acasă.
„Eu cum să mă descurc? De unde atâta liber?”, se întreabă femeia. De la grădiniță i s-a spus să facă plângere dacă nu e mulțumită de organizare.
„Ce angajator vrea să te țină acasă cu 75%? Ei au nevoie de oameni să lucreze, știți cum ne spune, la poartă așteaptă atâția care vor să lucreze, nu să stea acasă, chiar dacă statul oferă bani.”
