
Diana Tulin și Sabin Popa sunt elevi în clasa a XI-a și a X-a la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău. Diana spune despre ea că iubește oamenii, îi place să vorbească cu și despre ei, să-i asculte. Îi place să citească, să călătorească și să petreacă timp cu familia și prietenii. Sabin e pasionat de fotografie încă de mic și a început mai serios să-și urmărească pasiunea acum un an și jumătate când și-a luat primul DSLR.

Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.
Alexandra Muscalu, profesoară de engleză în două localități din Ilfov, s-a încăpățânat să le arate copiilor cât de folositoare poate fi o limbă străină. După un an la catedră a realizat, cu ajutorul colegilor, o sală de lectură modernă care a dus și la scăderea abandonului școlar. Asta pe lângă vizitele acasă și întâlnirile regulate cu părinții. „E nevoie de a schimba școala într-un mediu prietenos, un mediu în care să nu existe teama de exprimare”, crede tânăra profesoară.
Exercițiile de fonetică și dicție devin jocuri în care copiii își pun pelerina de vrăjitor, cântă la instrumente muzicale, dansează și găsesc rime cuvintelor prin cântec, în această serie de activități propuse de Alexandra Chiorando, educatoare și consultant în domeniul educației timpurii.