
Chiar dacă am încercat toată viața să fiu un fel de “jack of all trades”, mereu am avut un loc special în suflet pentru artă. Totul a plecat de la momentul în care, copil fiind, am început să desenez pe pereți, iar ai mei au început să deseneze cu mine, până am umplut toți pereții din casă cu flori și stele.
După studii în inginerie aerospațială, meditații date la matematică, 3 ani în organizarea unei convenții științifice, mereu am rămas cu gândul la artă, fie că era vorba de felicitări de Crăciun sau portretele prietenilor mei schițate pe fugă.

Cum a devenit mai comod să trimiți mesaje decât să vorbești efectiv la telefon, această abilitate a devenit mai valoroasă pe piața muncii. O americancă a înființat o firmă de consultanță să-i ajute pe angajații din Generația Z (născuți la finalul anilor 1990 și până în 2010) și pe Millenials (născuți între anii 1980 și până spre finalul anilor 1990) să-și depășească fobia de a vorbi la telefon, scrie Bussines Insider.
Lipsa de resurse, neînțelegerile din cancelarie și o programă inflexibilă transformă profesorii în acrobați. „Acrobații” se numește și piesa lui David Schwartz, care se joacă de trei ani în teatre și școli. Regizorul ne-a relatat într-un interviu cum s-a inspirat din propriile experiențe din școală și din poveștile profesorilor din rural pentru a pune în scenă viața lor de zi cu zi.
Examenele finale pentru absolvenții claselor a VIII-a și a XII-a se apropie. Primele două luni de vară se topesc într-un examen și nu putem să nu ne întrebăm cum vor funcționa profesorii, după alte câteva luni în care au trecut prin stresul adaptării la noi paradigme de predare, de multe ori de pe o zi pe alta.