
Chiar dacă am încercat toată viața să fiu un fel de “jack of all trades”, mereu am avut un loc special în suflet pentru artă. Totul a plecat de la momentul în care, copil fiind, am început să desenez pe pereți, iar ai mei au început să deseneze cu mine, până am umplut toți pereții din casă cu flori și stele.
După studii în inginerie aerospațială, meditații date la matematică, 3 ani în organizarea unei convenții științifice, mereu am rămas cu gândul la artă, fie că era vorba de felicitări de Crăciun sau portretele prietenilor mei schițate pe fugă.

Trăim vremuri critice, în care e necesar să (re)învățăm o multitudine de lucruri: să ne raportăm la resursele naturale într-un mod mai sustenabil, să ne reconciliem relația cu mediul înconjurător, să le înlesnim generațiilor tinere o conexiune mai profundă cu natura și să le sădim respectul pentru toate formele de viață existente.
Profesorul de filosofie Gabriel Săndoiu a privit întotdeauna copiii ca pe cel mai bun lucru din lume.
Bună! Sunt Alina și îmi place să mă joc. Sunt lucrător de tineret și așa mă prezint la toate întâlnirile. De multe ori, întâlnesc tineri care îmi vorbesc admirativ despre profesorii lor. Și, pentru că îmi place să descopăr povești și să le și spun, îi stârnesc la discuții și vreau să aflu ce fac acei profesori de rămân pentru totdeauna în memoria elevilor.