
Chiar dacă am încercat toată viața să fiu un fel de “jack of all trades”, mereu am avut un loc special în suflet pentru artă. Totul a plecat de la momentul în care, copil fiind, am început să desenez pe pereți, iar ai mei au început să deseneze cu mine, până am umplut toți pereții din casă cu flori și stele.
După studii în inginerie aerospațială, meditații date la matematică, 3 ani în organizarea unei convenții științifice, mereu am rămas cu gândul la artă, fie că era vorba de felicitări de Crăciun sau portretele prietenilor mei schițate pe fugă.

Nu există nicio sală de clasă fără un conflict. Diferența o face modul în care e soluționat. Asta crede psihoterapeuta Gabriela Bărbulescu și a împărtășit câteva trucuri și cu profesorii care au participat la seminarul organizat de Asociația Valori în Educație (AVE) unde s-a discutat despre soluții și moduri în care profesorii îi pot ajuta pe elevi să se integreze în colectiv și să își schimbe comportamentul.
Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.
Dacă nu vezi nicio legătură între o sală de spectacol și sala de clasă sau între dialogul dramatic și explorarea științifică, ia un loc. Te invit în public și-ți promit că la final îți vei dori să fii pe scenă, chiar și când ai în față tabla cu exerciții de matematică.