„cu părul plin de miere și fluturi de seară" // studentă la UNARTE, Grafică
Ca părinți, suntem parte din fundația emoțională a copiilor noștri. Modelarea compasiunii de sine este indispensabilă acestei construcții. Când copiii își văd părinții tratându-se cu bunătate în momentele provocatoare, ei învață o lecție valoroasă despre reziliență.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
Ora de sport e cunoscută de toți elevii, actuali și foști, căci această materie e prezentă și în România, la fel ca în alte țări, pe tot parcursul studiilor, din clasa 0 până în clasa a XII-a. În general, sportul din școli înseamnă fotbal, baschet sau rugby, potrivit publicației de jurnalism și cercetare The Conversation. Aceste sporturi au beneficii precum înțelegerea lucrului în echipă ori promovarea competiției. Dar nu mulți dintre cei care termină școala mai continuă să le practice.
