București - Valea Mare - Cioatele - Glodeni - Țuțcani - Mălușteni - Lupești - Raiu - Floreni - Buda Crăciunești - Poiana Sibiului - București. 1500 de kilometri am parcurs în prima săptămână de școală alături de fotoreporterul Raul Ștef. Ne-am propus să facem un tur al câtorva dintre școlile care au primit finanțare de la Ministerului Educației pentru a moderniza toaletele. Am găsit în continuare școli cu latrină în curte, toalete finalizate, dar aflate încă sub cheie, dar și școli cu șantiere deschise și cu dilema „vom avea toalete, dar vom mai avea elevi?”
Nu e inspector, dar merge la orele profesorului, analizează ora, oferă feedback, îl sprijină pe profesor să își îmbunătățească practica și este la un telefon distanță dacă mai are nevoie de ceva pe parcurs. Tutorele pentru profesori este o profesie nouă, un model de sprijin pentru cadrele didactice la debut. Și există în România.
Din cei peste 192.000 de elevi înscriși în clasa pregătitoare în septembrie 2014, 154.600 au ajuns la cel puțin o probă de la Evaluarea Națională anul acesta. 38.000 de copii, așadar, nu apar în statisticile oficiale, un oraș cât Bragadiru - Ilfov sau Mediaș - Sibiu. Rapoartele anuale privind starea învățământului preuniversitar arată că mii de elevi se pierd din fiecare generație. Ministerul Educației spune că diferența vine, în mare, din numărul de copii rămași repetenți, olimpici sau cu cerințe speciale care nu sunt obligați să susțină examenele. Specialiștii în educație consultați de Școala 9 atrag însă atenția că această explicație e incompletă, iar fenomenul „pierderii pe drum” a elevilor trebuie privit din mai multe unghiuri.