Editorial. Au abandonat școala ca să muncească la oi sau în agricultură. Lupta a două profesoare ca să-i readucă în bănci

B. este în situația de abandon școlar fiindcă este nevoit să se ducă cu oile ca să câștige bani pentru familie. Este fratele mai mic din casă, repetent doi ani la rând, posibil, urmează al treilea. Motivul repetenției? Același: de aproape trei ani de zile se află în situația în care trebuie să aducă bani în casă.

A venit de câteva ori la școală, dar și atunci când era în clasă, „fizic era acolo, însă cu gândul în altă parte”, așa cum spune profesoara lui, Silvia Nicola. 

Toate discuțiile purtate cu familia lui nu au dus la niciun rezultat, ba mai mult, de fiecare dată, Silvia auzea aceeași replică „ce să-i fac, doamnă, dacă nu îi place școala?”, iar Silvia știa că nu acesta este motivul pentru care B. absentează. Știe asta fiindcă B., atunci când vine la școală, simte nevoia să vorbească cu Silvia și îi spune că nu poate învăța că muncește zilnic, de cele mai multe ori, la oi. Și parcă s-ar scuza dacă ar putea verbaliza asta. Dar nu poate. 

Silvia îl ajută de fiecare dată, așa cum poate, când poate, cu ajutorul unor ONG-uri, primește pachete cu alimente. Sigur, nu este singurul caz și își dă seama că nu îl poate ajuta mai mult decât o face, alături de conducerea unității din Ciocârlia, județul Constanța, și alături de alte cadre didactice implicate.

Ea povestește că regretă atunci când întâmpină astfel de situații, mai ales când nu găsește nicio cale de a-i aduce pe copii la școală, oricât de implicate ar fi autoritățile alături de Poliție, direcțiunea școlii, asistența socială. 

Pe R., elev în clasa a VIII-a, a reușit să îl readucă la școală, și el fiind nevoit să asigure hrană pentru familie. Mama, însărcinată, nu mai putea munci, iar tatăl este în arest. I-a ascuns mamei lui că lucrează, plecând cu bicicleta în sat, în fiecare zi ca să muncească zilier, dar îi spunea că se duce la școală. 

Cel puțin pe moment, până R. va susține Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a, Silvia îl ajută cu alimente, cadrele didactice duc familiei mâncare și cele necesare ca să poată veni constant la școală. Ulterior, vor găsi împreună o soluție. 

Unele reușite îi aduc bucurie atunci când povestește că a reușit să readucă la școală șapte copii, frați și surori din aceeași familie, prin vizite constante acasă la ei, discutând cu familia despre importanța școlarizării și asigurându-i că o dată trimiși la școală, copiilor le va fi mult mai bine. 

Silvia este profesoară în localitatea Ciocârlia din județul Constanța. Foarte empatică și doritoare să ajute, recunoaște că i-a fost foarte greu să accepte că în unele situații nu poate face mai mult, că sunt familii unde copiii trebuie să muncească, că sunt copii care sunt nevoiți să renunțe la școală pentru a câștiga hrană. Din postura de om și nu atât de cadru didactic, Silvia spune că face toate aceste eforturi pentru copii ca ei să vină la școală.

Foto: Silvia Nicola, învățătoare Teach for Romania în Ciocârlia, Constanța

Fetița din Tortomanu, Constanța, care a învățat să scrie în clasa a patra

Tot despre implicare și importanța cadrului didactic de la clasă ne povestește și Yasemin Agi-Murat, învățător în Medgidia și director școlar în comuna Tortomanu, județul Constanța. 

Două comunități vulnerabile unde este nevoie de multă răbdare și reziliență, dar și de fermitate și limite.

Yasemin a avut cazuri de abandon în școală, însă știe deja că majoritatea cazurilor de la ea din comunități sunt din cauza nivelului de trai precar care îi determină pe adulți să plece în străinătate și astfel, iau și copiii cu ei, iar școala nu mai este o prioritate. Sau se întâmplă ca atunci când adulții pleacă copiii să rămână cu bunicii să îngrijească gospodăria. Și în acest caz, școala devine opțională, fiind substituită de starea de supraviețuire.

Cazuri ușor de dus atunci când privești din exterior și tendința de a judeca este instinctivă, însă pe teren, poveștile înduioșează și realizezi că oricâte vizite ai face acasă la elevi, oricât de mult efort duci în direcția de a-i aduce la școală, oricât de multe persoane ai implica în situațiile actuale, în astfel de comunități, unde supraviețuirea de zi cu zi este cea mai importantă, educația rămâne pe un ultim loc. 

„Când el, ca elev, și-a luat gândul de la școală pentru că este nevoit să muncească, cu greu îl mai aduci. Poate mai reușim să îl aducem în ciclul primar, însă la gimnaziu se pierde”, spune Yasemin.

A construit o relație frumoasă cu părinții, chiar dacă i-a fost greu să îi atragă de partea ei și să îi implice în educația copiilor. A reușit și, spune ea, cel mai important a fost că i-a înțeles, i-a ascultat și le-a fost alături atunci când au avut nevoie și uneori, le-a impus limite în privința absentării copilului de la școală. 

După un timp, părinții au început să sune când copilul absenta și din ce în ce mai mulți elevi au început să capete rutina școlară, iar părinții să înțeleagă importanța școlarizării. Dar a fost nevoie de timp și înțelegere reciprocă. 

În cadrul Evaluării Naționale de la sfârșitul clasei a IV-a, marea surpriză a venit din partea unei eleve care la o întrebare a dat răspunsul „vreau să ajut, să plantez copaci și să fac bine”. Poate părea ceva clișeic, însă A. nu știa să scrie în urmă cu un an de zile, adică la sfârșit de clasa a III-a. Absentase destul de mult și nu mai reușea să dobândească anumite competențe. 

Foto: Yasemin Agi Murat, învățătoare Teach for Romania în Tortomanu, Constanța

Privit din interior, povestea este că A. dormea pe la vecini, pe unde se putea, din cauza violenței din familie. Rar ajungea acasă să se schimbe pentru școală sau să se odihnească, așa că, și prezența la școală era ocazională și atunci se întâmpla să fie obosită sau încărcată de probleme prea grele pentru vârsta ei. 

A. a reușit însă să scrie la Evaluarea Națională. Pare un pas atât de mic când vorbim despre un elev de clasa a IV-a, însă este o reușită a eforturilor duse de către Yasemin în a aduce fiecare copil la școală și să nu abandoneze. 

Pentru a le oferi elevilor o bibliotecă și un spațiu potrivit de învățare, Yasemin este susținută de către Primăria Tortomanu, încât să reușească să achiziționeze cărți și să le preia din județele apropiate, acolo unde oamenii donează pentru astfel de comunități. 

Își dorește pe viitor să construiască o comunitate în care localnicii să interacționeze mai mult, în care părinții să fie mai implicați, iar atribuțiile copiilor să fie doar cele școlare. Dar e nevoie de timp.

Psiholog: „Nu este suficient ca un singur profesor să ducă energie pentru copiii care abandonează”

„Este dificil să vorbim despre modele de urmat. Termenul în sine poate avea înțeles multiplu: pentru mine, pentru tine, chiar dacă avem aceleași studii, același nivel de educație, tot nu aveam aceeași experiență și expertiză de la viață. La fel și la copii: contează să aibă modele de urmat, însă nu putem stabili noi, din exterior, ce sau cine ar trebui să fie acel model pentru ei”, consideră Cristiana Popescu psiholog al Institutului de Parenting din România. 

Povestește că este important pentru un copil, încă din primii ani de viață, să simtă și să știe că are susținere și suport din partea părinților, acest aspect resimțindu-se pe toată perioada vieții sale în alegerile pe care le va avea de făcut, în nivelul de încredere, în anturaje, în a crea relații și interacțiuni, în determinarea lui de acționa. 

„Dacă e dificil să își asigure ziua de azi, ce crezi că ar putea să îl determine pe părinte să-l intereseze despre viitor, despre ceea ce nu e palpabil, sigur? Trebuie să ne raportăm mereu către ei, către ce au acum și să le fim alături. Dacă putem face asta, atunci suntem cu un pas înainte în a construi relații cu ei și a avea rezultatele îndreptate către elev”, mai spune psihologa.  

Numărul copiilor care abandonează școala crește de la an la an. Pe durata unui ciclu școlar de opt ani, din 100 de elevi care intră în clasa întâi aproape 20 abandonează pe parcurs, conform datelor Institutului de Științe ale Educației.

În acest sens, Cristiana Popescu aduce în vedere importanța relaționării și a colaborării tuturor actorilor relevanți din comunitate, acești „sateliți” care trebuie să graviteze în jurul copilului aflat în risc de abandon.

„Nu este suficient ca un singur profesor să ducă energie pentru copiii care abandonează din anumite motive, așa cum nu se face primăvară cu o singură floare. Toți cei care suntem în comunitate trebuie să participăm activ la a gestiona astfel de situații care se pot rezolva la nivel de comunicare, de încurajare”, explică specialista. 

„Sunt eforturi care necesită timp, încercări și implicare constantă. Sunt profesori care fac asta, e adevărat, dar nu neapărat din poziția de profesor: trebuie să fii om și să-ți pese cu adevărat de acei copii! Dincolo de a fi profesori, ei sunt oameni. Cred că aceasta este motivația care îi determină să acționeze la nivel macro”. 

Foto: Cristiana Popescu, psiholog

Un sfert dintre elevi se pierd pe drum

În România, cea mai mare rată de abandon școlar este la începutul și la finalul ciclului de învățământ, la clasele pregătitoare și a V-a, în ciclurile primar și gimnazial, iar cel mai intens fenomen de abandon școlar este în mediul rural, unde peste 23% dintre elevii intrați în școală acum opt ani abandonaseră școala până la terminarea gimnaziului. 

Abandonul școlar a crescut la toate nivelurile de învățământ, potrivit rapoartelor oficiale despre starea învățământului preuniversitar și universitar în anul 2019-2020, publicate de Ministerul Educației Naționale.

Cât de mult se vorbește despre abandon școlar într-o Românie educată? Cât de relevante sunt cifrele în statistici și planurile scrise pe hârtie în comparație cu realitatea de pe teren? Cât de mult resimțim nevoia unui refresh în sistemul de învățământ? 

Uneori, uităm că vorbim despre copii, despre oameni și nu despre cifre. 

Alexandra Rucsăndescu este alumnă Teach for Romania, a fost învățătoare timp de 2 ani în județul Constanța, iar actualmente face parte din echipa de comunicare a organizației.

*Teach for Romania este o organizație non-guvernamentală, care de 8 ani recrutează și pregătește oameni valoroși să devină profesori, învățători și educatori în școlile publice din România, în cele mai dificile comunități. Mai multe detalii aici.