
Am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București. Deși urmez un profil real, îmi place să îmi cultiv și latura creativă, motiv pentru care sunt pasionată de teatru și de scris. Sunt o fire dedicată și pasionată, poate puțin perfecționistă, mereu dornică să mă implic în cât mai multe activități faine. Timpul este prea scurt pentru toate experiențele pe care îmi doresc să le am și cred că cele 24 de ore pe zi nu sunt suficiente pentru cât avem de oferit.

Înainte de pandemie, puțin peste un sfert dintre români mergeau la teatru. În ultimii doi ani, restricțiile au dus la o scădere: doar 22% au mai văzut un spectacol. Ca multe alte obiceiuri, și mersul la teatru se deprinde la vârste fragede. Ca educatoare, încerc să îi apropii pe copii de lumea scenei din care au atâtea de învățat. Astăzi, când toată lumea sărbătorește Ziua Internațională a teatrului pentru copii și tineret, vă aduc câteva argumente pentru a-i duce pe cei mici la spectacole.
După ce s-a lăsat de sport, o fostă voleibalistă a ajuns în cancelarie, unde încearcă să facă orele de sport cât mai atractive, ghidată și de ceea ce a învățat în cariera de sportiv profesionist.
Intru în Cinema Modern din Brașov în urma unui șir de copii aliniați câte doi, cu veste reflectorizante. În hol, văd reviste cu albine pe o masă, un colț cu cărți pentru copii și multe covoare colorate. Rulează un calup de scurtmetraje animate din cadrul CULMEA: festival internațional de film și educație de mediu. E miercuri, 22 octombrie, și urmează să fiu aici până duminică.