
Am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București. Deși urmez un profil real, îmi place să îmi cultiv și latura creativă, motiv pentru care sunt pasionată de teatru și de scris. Sunt o fire dedicată și pasionată, poate puțin perfecționistă, mereu dornică să mă implic în cât mai multe activități faine. Timpul este prea scurt pentru toate experiențele pe care îmi doresc să le am și cred că cele 24 de ore pe zi nu sunt suficiente pentru cât avem de oferit.

Andra și Alex Cazacu au trei copii de doi, cinci și șapte ani. Cel mare a urcat prima oară într-un avion la 7 luni, iar cea mică era în primul ei zbor la 2 luni deja. S-au obișnuit cu viața nomadă despre care părinții spun că le dezvoltă celor mici abilități prețioase: dacă iau masa la un restaurant, își exersează cunoștințele de matematică și limbă engleză, când vizitează o rezervație, învață noțiuni de geografie. În plus, în drumurile lor dese, învață „responsabilitatea față de mediu, respectul, libertatea, integritatea, curajul și încrederea în forțele proprii”.
În fiecare vineri din februarie, ilustratoarea Irina Perju ne spune o poveste vizuală despre rolul părinților în relație cu școala și jocurile de putere care se nasc de aici. Aceasta este ultima poveste.
Uneori, ar trebui să iei o pauză, să tragi aer în piept și să încerci să îmblânzești demonii interiori care te bântuie și ajung să te copleșească. Asta am învățat la atelierul „Care e faza cu greșelile?”, organizat la Rezidența9, parte din expoziția „Atâta s-a putut”, prilejuită de lansarea revistei #6 Scena9. M-am folosit de un ac, bucăți mici de lână colorată și o bilă de poliester ca să spun povestea unei greșeli.