
Pasionată de lumea vizualului. Visează ca aparatul ei să surpindă oamenii și poveștile lor.

Un profesor care are grijă „ca mediul de învățare să fie unul sigur”, care „își pune problema: am făcut bine?”, care „care face efortul să-i înțeleagă pe copii”. Sunt traducerea câtorva dintre reperele din „Profilul și standardele profesionale pentru profesori”, document menit să stea la baza formării cadrelor didactice, pus în dezbatere publică la final de iulie de Ministerul Educației. Dacă universitățile îl pun în centrul programelor lor de anul viitor, de pildă, în jurul anului 2030 vom avea acești oameni la catedră. Am discutat cu Simona Velea, coordonatoarea proiectului, despre competențele care se doresc dezvoltate la profesorii care vor învăța generațiile Z, Alpha și Beta.
Țara noastră rămâne la coada clasamentului când vine vorba de finanțarea învățământului, ca procent din PIB. Un studiu publicat de Eurostat la sfârșitul lunii februarie, pe baza datelor din 2019, arată că România este pe locul 26 din 27, în fața Irlandei, cu un procent de 3,6% din PIB acordat învățământului. În acest an, educația românească primește și mai puțin, doar 2,5% din PIB, dar totuși o sumă mai mare decât în 2020. Educația va primi însă și 9% din Planul Național de Redresare și Reziliență, bani europeni meniți pentru investiții în infrastructură, digitalizare, reducerea abandonului școlar, în următorii patru ani.
Christopher Boyce, în prezent cercetător la Universitatea din Stirling, Scoția, a aflat ce înseamnă de fapt să fii fericit, după ce a renunțat la mediul academic. Munca lui nu-l mai împlinea, așa că în 2017 a lăsat-o temporar pentru o călătorie cu bicicleta spre micul regat Bhutan, din Munții Himalaya. Ce a înțeles pe drum despre fericire?