Nesfârșitele dezbateri pe tema direcțiilor de reformă ce ar trebui susținute de noile legi ale educației au avut și câteva rezultate notabile: o înțelegere mai profundă a dezechilibrelor sistemice, o definire mai evidentă a intereselor divergente care blochează de ani de zile restartarea sistemului, o implicare sporită a societății civile și a mediului de afaceri în generarea de soluții strategice funcționale pentru educație. Iată experiența noastră cu profesorii pe care îi susținem în comunitățile dezavantajate.
Cei care locuiesc la bloc știu că se întâmplă așa ceva. Sacul cu resturi menajere este scos pe casa scării, în fața ușii. Din el se prelinge un firicel de lichid, iar mirosul dulceag al cojilor de pepene (pe care le vezi amestecate cu coji de ouă, cu cutia de lapte și cu factura de la gaz) îți amintește de acea dimineață în care, trezindu-te și intrând în bucătărie, ai constatat că ai uitat să duci gunoiul.
Săptămâna verde, care s-a adăugat perioadei de activități adunate sub numele Săptămâna altfel, a fost pusă de mulți profesori în categoria intenții bune, dar prost implementate. Unde mai pui că, de multe ori, ideile de activități au căzut în grija și cheltuiala părinților. Profesoara Claudia Goga face o incursiune în culisele organizării acestei Săptămâni verzi și arată ce înseamnă ca timp, efort și risipă de hârtie.