
Sunt profesoară din 2013 și culisele vieții de zi cu zi a școlii sunt un microcosmos la care oamenii în general nu au acces, decât dacă au un prieten profesor dispus să le povestească. Aș vrea ca cititorii să aibă această experiență, a unui prieten care le descrie viața reală din tranșeele educației, ceva între Note din Subterană de Dostoievski și Gossip Girl. Experiența concretă a unui om, dincolo de masca Dascălului, ori hulit ori sanctificat.

Momentul predării telefonului m-a luat prin surprindere, cu toate că știusem de la început că asta se va întâmpla. Număram tensionată minutele până când nu aveam să îl mai țin în mână. Am vorbit cu mama ultima dată, iar când am apăsat butonul de închidere, încercam să îmi țin în frâu lacrimile.
Ciprian Manea lucrează în industria IT din Finlanda din 2000, iar de doi ani a decis să-i învețe programare pe copiii din țară. Își dorește ca elevii lui să fie suficient de pregătiți ca, de la 18 ani, să se poată angaja și să-și sprijine financiar familiile. Așa cum a făcut și el când era de vârsta lor. De pe primul lui calculator a creat un program de contabilitate care i-a economisit mult timp și bani tatălui său. Prin Asociația UnPi a oferit deja 30 de computere concepute în scop educațional și face cursuri online cu copiii selectați în program.
Unii directori de școli din Anglia ar renunța la excursii și la orele de muzică individuale, înainte să facă restructurări. Este soluția la care se gândesc, în condițiile în care facturile la energie electrică tot cresc. Unele instituții ar avea deja costuri de peste 300%. Eliminarea unor activități, însă, îi afectează pe cei mai vulnerabili dintre elevi: „Părinții lor nu-și permit să-i ducă la muzee, la galerii de artă sau să călătorească în străinătate”, a spus o directoare pentru BBC. Chiar acum un an, Școala 9 scria despre îngrijorările directorilor din preuniversitar din România cu privire la scumpirea utilităților.