
Sunt profesoară din 2013 și culisele vieții de zi cu zi a școlii sunt un microcosmos la care oamenii în general nu au acces, decât dacă au un prieten profesor dispus să le povestească. Aș vrea ca cititorii să aibă această experiență, a unui prieten care le descrie viața reală din tranșeele educației, ceva între Note din Subterană de Dostoievski și Gossip Girl. Experiența concretă a unui om, dincolo de masca Dascălului, ori hulit ori sanctificat.

Să numere până la 10, să cunoască anotimpurile și culorile, să poată fi atenți la activități, să poată iniția sau participa la discuții cu cei de vârsta lui. Sunt doar câteva dintre abilitățile pe care trebuie să le aibă un copil care intră în toamnă la clasa pregătitoare. Profesoara pentru învățământ preșcolar Ema Tănase le spune părinților la ce trebuie să fie atenți în dezvoltarea copiilor pentru a înțelege cât de pregătiți sunt pentru școală.
Am spus de mai multe ori că, cel mai probabil, zece cărţi bine alese, bine citite şi bine asimilate ar fi suficiente pentru a construi o bază teoretică solidă pentru un (viitor) profesor. Aşa că mi s-a cerut să le spun pe nume şi voi proceda ȋn consecinţă.
Pandemia aceasta ne-a făcut să realizăm că, dacă încerci să îi mulțumești pe toți, de fapt, nu mulțumești pe nimeni, iar din toată această ecuație noi, elevii, am ieșit pe minus. Vin doar cu câteva argumente statistice: 900.000 de elevi nu au acces la ceea ce unii jurnaliști au denumit Marea Predare Online. Ministerul Educației și Cercetării a numărat 250.000, dar nu mai este o mirare, doar se chinuie de aproape zece ani să numere elevii navetiști și de fiecare dată le dă cu rest liderilor noștri de pe Berthelot.