
Este ilustrator profesionist şi ceramist începător. Desenează orice-i pică bine, pentru clienţi de peste tot.

De zece ani, o asociație din Arad adună laolaltă voluntari și donatori ca să dea o viață nouă locurilor în care copiii învață, se joacă sau fac sport. Au pornit cu o secție de spital, au urmat zeci de proiecte care să suplinească lipsa de investiții în infrastructură din sistemul educațional. 9 din 10 clădiri în care învață elevii necesită renovare, potrivit unui raport al Ministerului Educației.
Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?
În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță.
Este tentant.
Elevii și părinții au „sorcovit” ieri Ministerul Educației. Au cerut să trăiască mai mult predictibilitatea în structura anului școlar, să înflorească fondurile pentru transportul elevilor și să se reorganizeze mai iute și mai bine olimpiadele școlare. Dar în afară de organizarea acestor concursuri, după o pauză de doi ani, cred că este necesară o discuție serioasă despre ce mai înseamnă excelența în învățământul românesc. În cele 19 centre de excelență funcționale în toată țara, am descoperit că nu toți profesorii sunt plătiți și că fac apel la sponsorizări atunci când au nevoie de materiale didactice.