
Este artist vizual, designer grafic și ilustrator freelance. O inspiră aproape orice: emoțiile puternice, plantele de apartament, oamenii din București și chiar gumele lipite de asfalt.

Au trecut mai bine de două decenii de când Mioara Moraru s-a mutat în Italia cu soțul și cei doi copii. Din dorința de-a construi o comunitate de români, în 2010, a înființat Asociația Propatria. Le-a oferit, astfel, compatrioților posibilitatea să se cunoască și, în același timp, a promovat cultura noastră printre italieni. La fel de important i s-a părut să le dea ocazia copiilor din diaspora să învețe limba română, utilă mai ales dacă familia se întoarce în țară. Anul acesta, a organizat o tabără, „Atelierul de vorbărit”, la care au participat cam 90 de copii. În 2020, când a început pandemia, peste 8 mii de minori s-au întors cu părinții din străinătate, să facă școală în România.
Profesorii organizației Teach for Ukraine au făcut traininguri cu psihologi, ca să învețe cum să lucreze cu elevi traumatizați în vremea războiului și cum să facă față propriilor suferințe. În primele săptămâni de război au pierdut-o pe o colegă de 21 de ani într-un atac din nord-estul țării. Construiesc, virtual deocamdată, pentru că predau online, o școală sensibilă la traumă. Am vorbit cu două profesoare și cu CEO-ul organizației despre cum își continuă activitatea și despre cum s-au transformat elevii în ultimele luni.
Câți tineri își aleg în timpul facultății să urmeze un modul psihopedagogic? Am întrebat cinci mari universități din țară asta. Fruntașă este Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași unde aproape 40% iau în calcul și o carieră didactică. Am vrut să știm și care sunt motivațiile studenților.