
Este artist vizual, designer grafic și ilustrator freelance. O inspiră aproape orice: emoțiile puternice, plantele de apartament, oamenii din București și chiar gumele lipite de asfalt.

„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
Cinci profesori de limba română explică modul în care mecanismul actual al probei de evaluare a competențelor lingvistice de comunicare orală în limba română a Bacalaureatului a transformat examenul și predarea la clasă.
Te simți furios/ă pentru că nu ești înțeles/înțeleasă. Ești dezamăgit/ă după prima ta relație. Simți anxietate la ora de matematică. Ești fericit/ă că ai câștigat un premiu. Te pasionează un sport. Simți iubire, frustrare, tristețe, melancolie. Un amalgam de emoții copleșitoare. Ce faci cu ele?