
Este artist vizual, designer grafic și ilustrator freelance. O inspiră aproape orice: emoțiile puternice, plantele de apartament, oamenii din București și chiar gumele lipite de asfalt.

Aproape un sfert dintre copiii care intră în clasa întâi nu mai ajung să își ia diploma de opt clase. Sunt pasageri prin școală, se pierd în greutățile cu care se confruntă familiile lor: sărăcie, violență domestică, segregare. Două profesoare din Constanța încearcă, prin discuții repetate cu părinții, să îi reintegreze în școli pe acești copii cu griji de oameni mari.
Pedala pe accelerație, muzica la maxim, viteză, hai, acum, repede, repede, repede. Astea ar putea fi indicațiile de pe un platou de filmare și, dacă ar fi așa, nu m-aș speria. Aș înțelege că anumite convenții cum ar fi cea în care realitatea este întreruptă pentru a face loc imaginației trebuie să se întâmple, altfel vor fi probleme și mai mari decât acest make-believe al artei. Numai că aceste cuvinte de mai sus nu sunt fictive, ni se întâmplă la fiecare sfârșit de noiembrie. Nu mai suntem oameni, se pare, ci am devenit doar un „accesoriu” al sărbătorilor de iarnă. Trebuie să intrăm în atmosfera creată atât în mediul online, cât și în magazine și casele noastre când dăm drumul la radio, TV, internet. Nu era însă așa.
I would prefer not to…
Îi vezi ȋn bănci, privind prin tine.
Ai sentimentul profund că nu e aceeaşi privire goală pe care ai ȋnvăţat să o suporţi şi să o combaţi de-a lungul anilor.