
Este artist vizual, designer grafic și ilustrator freelance. O inspiră aproape orice: emoțiile puternice, plantele de apartament, oamenii din București și chiar gumele lipite de asfalt.

Avem o nouă lege a educației care va schimba viețile a 2.9 milioane de elevi, 210 mii de profesori și a milioane de părinți și bunici. În bine? În foarte bine? În rău? Cât se potrivește pe generația de astăzi, cea care navighează zi lumină pe net, știe să găsească orice informație online, dar este acuzată că nu știe să o interpreteze? Plăcerea de a merge la școală pare să fie în scădere. Ne-am întrebat: de ce? Apoi, ne-am spus că cel mai bine e să-i întrebăm pe elevi de ce? Elevi care arareori sunt întrebați care este opinia lor despre ceva. De Ziua Copiilor îi întrebăm pe ei ce cred.
Când se stabilea forma proiectului „România educată”, am trimis către Ministerul Educației - pe căi oficiale - propunerea includerii în lege a principiului parteneriatului „școală-comunitate-familie”. Nu a existat deschidere și interes, nu a fost inclus în lege, așa cum nu a fost inclus nici principiul conform căruia școala răspunde pentru orice se întâmplă în interiorul său. Responsabilitatea din perspectiva statului este mai degrabă pestă sau blasfemie, nu concept asumat sau crez.
A început să predea matematica în anii ‘80, a înființat două școli private după Revoluție, a trecut pe la inspectorul Iași și prin guvern și spune apăsat că ar trebui să scăpăm de nostalgia după școala „de pe vremea mea”. În podcastul REZOLVAT by Școala9, Liliana Romaniuc, președinta Asociației Române de Literație, vorbește despre cum a ajuns să privească literația ca pe un aspect major al educației, indiferent ce materie predai.