Când am intrat în învățământ, în anul 2010, ca educatoare, nu mi-a spus nimeni cât de important e să am grijă de mine. Lucrurile nu s-au schimbat nici peste trei ani, când am început să predau ca învățătoare. Ritmul dinamic și alert al unei zile de școală ne face să ne simțim de multe ori de parcă am fi prinși într-un carusel. Avem de-a face zilnic cu 25-30 de suflețele, în plină dezvoltare și maturizare, care nu au încă la îndemână tehnicile de gestionare a emoțiilor, a furiei, a stresului. Mai avem, cu siguranță, o tonă de hârtii și de documente de pregătit și predat la timp. În fiecare zi trebuie să găsești material didactic pentru a doua zi și trebuie să fii arhitectul unei strategii didactice interesante și provocatoare mereu și mereu. La toate acestea se adună încă alte multe lucruri și lucrușoare de pregătit, astfel încât te găsești adeseori în situația în care, efectiv, nu mai poți.
Asta am spus și eu în primii ani de învățământ. Încă spun asta, dar parcă nu așa de des. Primii ani sunt parcă cei mai grei. Ai vrea să le faci pe toate bine, dar de multe ori te găsești în situația în care nu știi cum. Toate teoriile predării și ale învățării se dovedesc a fi ineficiente atunci când ajungi la clasă și doi copii plâng că nu știu cum să împartă o jucărie sau trei părinți te așteaptă la ușă ca nu știu ce ai făcut sau când te sună directorul să te invite să-i faci o vizită. Te gândești ce are a face teoria cu practica. Așa și e. Nu prea are. E minunat să știi teorie, dar practica se dobândește prin experiență.
Eu, în primii ani de învățământ, cu fiecare zi care trecea, simțeam că îmi pierd entuziasmul. Simțeam că e prea mult, că sunt copleșită, că sunt depășită, că nimeni nu mă ajută cu adevărat și că nimănui nu-i pasă.
Dacă totul mergea bine nu observa nimeni, era ceva firesc, dar când făceam ceva greșit se prăbușea cerul pe mine. E greu să lucrezi în învățământ, îmi spuneam, și mai număram o dată zilele care au mai rămas până la vacanța de vară.
Nu am renunțat însă. Încă predau și sunt bucuroasă că fac asta, pentru că, după ce perioada dificilă a trecut, după ce am învățat să pilotez clasa și în condiții meteo extreme, am început și să mă bucur de frumusețea activității pe care noi profesorii o desfășurăm la clasă în fiecare zi.
Așadar, fiecare dintre noi avem propriul sistem prin care ne raportăm la evenimentele exterioare, însă, generalizând, îmi permit să scriu mai jos șapte idei care pe mine m-au ajutat să supraviețuiesc în primii ani de învățământ. Și încă mă mai ajută.
1. Atunci când se întâmplă să te viziteze cineva în clasicele inspecții școlare, nu te stresa, nu te speria! Totul e sub control! Comportă-te la fel ca în fiecare oră. Cine vine la clasă, vine pentru a-ți da un sfat bun, poate o părere exterioară care nu face decât să te ajute. Oricum ar fi, tu ești profesorul clasei, tu știi cel mai bine ce ai de făcut. Nu te îngrijora atunci când un alt profesor vine să asiste la oră. Privește-l exact așa cum e: un coleg venit acolo să te ajute, să-ți dea un sfat, să faceți schimb de păreri.
2. Ar fi minunat dacă ai avea pregătit un set de foi de colorat sau jocuri de unit puncte sau rezolvat rebusuri etc. Cu alte cuvinte, un set de fișe plăcute de copii, de rezervă, pentru situații neprevăzute. Primești un telefon de la direcțiune, trebuie să trimiți un mail urgent, apare ceva care trebuie rezolvat numaidecât. În cazuri din acestea, le împarți elevilor fișele și rezolvi ce e de rezolvat. Sau, atunci când se întâmplă prea multe într-o zi și când simți că nu mai poți, le împarți fișele elevilor și îți permiți și ție să stai jos cinci minute, să respiri, să te detașezi de ritmul alert al zilei și să continui lucrurile de unde le-ai lăsat, cu mai mult calm.
3. Fă-ți o listă cu lucrurile pe care trebuie să le rezolvi. Aruncă-ți din când în când ochii peste ea și rezolvă-le zilnic, în ordinea priorităților. Uneori se înghesuie multe situații care necesită rezolvare în doar câteva zile. Împarte-le din timp și ocupă-te de ele în ordine, câteva în fiecare zi. Un factor de stres major în învățământ îl reprezintă situațiile care trebuie rezolvate într-un timp foarte scurt, de aceea e minunat când folosești eficient timpul pe care îl ai și nu le lași pe toate să se aglomereze în ultima zi.
4. Învață să te detașezi și să te bucuri din plin de timpul tău liber. Atunci când nu ești la școală, pune-le deoparte pe toate. Te așteaptă a doua zi, exact de unde le-ai lăsat. Nu lăsa problemele sau situațiile stresante să se infiltreze în viața personală și în fiecare zi. Locul școlii e la școală, iar acasă e timp și loc de relaxare, de conectare cu familia, de lectură, de plimbare și de orice îți place să faci și te încarcă pozitiv.
5. Învață să râzi cu elevii tăi. Uneori nici nu îmi dădeam seama cât eram de tensionată și încrâncenată. Erau zile în care eram atât de concentrată să le fac pe toate bine, încât uitam să zâmbesc și să râd. Privește-i pe elevi. Ei știu cum să se bucure de fiecare zi. Îmi amintesc cu drag când intram și eu în jocurile lor și mă relaxam imediat. Fie ele boardgames, jocuri cu mingea sau jocuri de cărți. Cumva, faptul că ne jucam împreună în pauze sau în timpul liber mă făcea pe mine să îi înțeleg mai bine, iar pe ei îi bucura legătura pe care o stabileam atunci. Una bazată pe relaxare, amuzament și voie bună.
6. Cere ajutorul atunci când ai nevoie. Nimeni nu le știe pe toate și mai ales la început, sfatul unui coleg cu mai multă experiență îți poate fi de mare ajutor. Poate nu știi exact din punct de vedere metodic cum se predă un anumit conținut sau nu știi cum să gestionezi o situație problematică de disciplină sau nu știi cum sa manageriezi o ședință/discuție cu părinții. Cere un sfat de la colegii care au trecut deja prin asta de mai multe ori și au avut timp să își elaboreze o strategie.
7. Dacă ai o clasă agitată, copii mulți sau se creează de multe ori situații emoționale dificile, atât pentru tine cât și pentru ei, alege să le citești. Lectura disipă întotdeauna stările tensionate. Alege cărți cu mesaj moral, emoțional, de suflet, potrivite vârstei elevilor pe care îi ai. Lectura poate fi un moment zilnic, o rutină, o fereastră prin care împreună vă regăsiți echilibrul. Discutați apoi despre ce ați citit. Desprindeți valorile morale, învățăturile poveștii, cuvintele-cheie cu care merită să rămânem. Scrie-le pe tablă sau pe o foaie de flip-chart și lasă-le în fața copiilor un timp. Reveniți asupra lor ori de câte ori e nevoie. Cărțile ne leagă unul de altul, ne aduc mai aproape, de învață despre noi și despre ceilalți. Să le folosim în fiecare zi.
Claudia Badiu e învățătoare la Școala „Ioan Bob” din Cluj-Napoca, scrie pe pictezstele.ro, e colaboratoare Twinkl.co.uk și e adeptă a educației afective.
