În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.
În Europa, sunt doar nouă alte țări în care profesorii câștigă mai puțin decât cei din România. Chiar dacă nu sunt tocmai în coadă, cadrele didactice de la noi câștigă mult mai puțin decât țările din vârful ierarhiei, Liechtenstein, Elveția și Luxemburg. În aceste țări un profesor începător câștigă de cinci ori mai mult decât unul cu experiență din România, care are toate gradele didactice.
654 de școli, adică sub 4% din total, sunt în scenariul roșu. Dar numărul lor crește în fiecare zi din cauza infectării cu noul coronavirus. Cumplitul COVID-19 și-a adjudecat și prima victimă din rândul profesorilor: Renato Tronciu, un cunoscut director de școală din Suceava a murit în urmă cu câteva zile. Ca o recunoaștere a riscului la care se supun, profesorii așteaptă în continuare legea care prevede un stimulent de 2000 de lei lunar, pentru orele predate în stările de alertă și urgență. Și mii de elevi își așteaptă tabletele promise de Ministerul Educației dinaintea începerii școlii, tablete care nu au ajuns la ei nici astăzi.