Omar Alshogre este un activist sirian pentru drepturile omului care de la 17 la 20 de ani a trăit chinurile închisorilor siriene. A fost ridicat de pe băncile școlii fiindcă a protestat împotriva regimului lui Bashar al-Assad. A fost torturat, umilit, înfometat. Acolo a trecut prin cea mai dură școală. Dar tot acolo a fost „student” la ceea ce deținuții cu studii numeau „universitatea șoaptelor”, fiindcă nu aveau voie să vorbească între ei decât așa, în șoaptă. L-a ținut în viață, legătura cu ceilalți prizonieri. Avea 34 de kilograme când a fost răscumpărat de familie din închisoare. Astăzi, la 25 de ani, a fost admis la Universitatea Georgetown, la care a aplicat cu o scrisoare despre lecțiile închisorii.
Adriela Praf, azi elevă în clasa a zecea în Vălenii de Munte, s-a pregătit la engleză cu o liceană de la Colegiul „Gheorghe Lazăr” din București. Au început în perioada pandemiei, prin intermediul proiectului MOV – Meditații oferite de voluntari – a Asociației „Lume bună”. Astăzi este și ea meditatoarea unei eleve de clasa a șaptea din Sinești, Iași. Zeci de elevi, majoritatea din București, alcătuiesc această rețea de meditatori pentru alți elevi de la sate. Iar progresele se văd în catalog și în încrederea în sine.
Informatica e una dintre materiile pentru care se găsesc greu profesori bine pregătiți, iar un motiv este prăpastia dintre salariile din învățământ și cele din industria IT. Anul trecut, la titularizare, în patru județe, n-a venit la examen niciun candidat. Dintre cei care au participat, aproape 80% nu au reușit să ia peste nota 7, nota minimă pentru a obține un post de titular în învățământ. Proiecția nu e optimistă - până în 2050, peste 75% dintre profesorii de astăzi se vor pensiona. Și pentru a înțelege mai bine tabloul actual, cei care sunt astăzi în pragul pensiei sunt discipolii lui Grigore Moisil.