„— De ce te-ai făcut profesoară?
— Ca să-i salvez pe elevi de părinții lor.”
Cu toții cred că ați avut momente în care v-a reținut atenția un serial și ați făcut binging (nu, nu căutați termenul în DEX, nici în DOOM, nu o să-l găsiți; expresia a face binging a fost consacrată de o reclamă a unui operator de telefonie și își are rădăcinile în binge-watching, concept apărut la finalul secolului al XX-lea). Adică ați avut chef să vă uitați pentru o perioadă lungă de timp la filme sau să urmăriți în maraton toate sezoanele serialului proaspăt descoperit.
Dincolo de lecțiile despre sărbători și personaje biblice, la orele de religie ajunge să se discute, la unele clase, despre avort, despre cum ar trebui să se îmbrace fetele și băieții, despre cine, când și cum ajunge în iad. Cu ce impact vine asta, într-o societate în care, deși facultativă, religia se predă confesional, iar manualele școlare sunt avizate de culte?
Predarea fonetică a limbii engleze la clasele mici le oferă elevilor reguli accesibile și unelte de decodare, ca să poată deveni cât mai devreme cititori.