
Interesată de semiotică, de nevăzut, oameni, non-oameni, nonsens, coduri și sisteme.

„Ascultă-mă și când îți cer ajutorul, nu doar din lecția de zi”, era scris pe o pancartă ținută de o adolescentă la un protest desfășurat în fața Inspectoratului Şcolar din București. Curajul acestor tineri m-a făcut să mă gândesc la cât de obișnuită cu abuzurile era generația mea. Dar lucrurile se schimbă.
Un super program au liceenii în cele trei zile dedicate lor din cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania: șapte proiecții de film urmate de discuții, 15 ateliere și jocuri non-formale de educație civică și media, un prânz comunitar, un târg de ONG-uri.
Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.