
Interesată de semiotică, de nevăzut, oameni, non-oameni, nonsens, coduri și sisteme.

Cristian și Cătălin Frâncu, instructori la centrul de pregătire în informatică și robotică Nerdvana, foști olimpici la rândul lor și cu elevi cu rezultate excepționale, acuză Ministerul Educației că i-a îndepărtat din comisia științifică, interpretând cu exces de zel un regulament. Ministerul se apără tot cu legea și susține că cei doi erau în incompatibilitate, fiindcă fiica lui Cristian se calificase la etapa națională. Nu era însă la clasele la care au făcut ei subiectele. „Ministerul ne pedepsește pentru că le insuflăm copiilor noștri pasiunile noastre”, spun cei doi și sunt hotărâți să cheme instituția în instanță.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
„Porcotlete”, „porcumelci” sau „moluscăcei”. Așa aveau să afle copiii care au participat la atelierul de traducere al ARTLIT că a fost tradus „pigwinkles” într-o carte pentru ei. În weekendul premergător Zilei Internaționale a Traducătorilor, 30 septembrie, cei mici s-au jucat cu cuvintele, au aflat mai multe despre profesie, dar și că în România, nu poți cumpăra prea multă înghețată dintr-un salariu de traducător.