
Interesată de semiotică, de nevăzut, oameni, non-oameni, nonsens, coduri și sisteme.

Avem profesori în Parlament. Ajută la ceva educația românească?
Scenaristul Relu Voicu, fondatorul asociației „Cu cărțile pe uliță”, le explică de câțiva ani probleme de geometrie elevilor din satul Scrioaștea, Teleorman. În vacanța de o lună, a venit constant la ore o elevă de-a VI-a pe care colegii o tachinau că lucra suplimentar. Chiar dacă pierde copii pe drum, inclusiv înainte de examen, Relu vrea să-i ajute în continuare pe elevii din județul care ocupă ultimele locuri în promovabilitatea la Evaluarea Națională.
Timișoreanul Zeno Daniel Șuștac, avocat de profesie și tată implicat în domeniul educației prin grupul de inițiativă pe care l-a fondat, a scris o distopie despre sistemul educațional „nu doar de la noi”, după cum ține să menționeze. Băiatul său de 11 ani care a inspirat și personajul principal, pe Logo, a fost primul său cititor și critic. În universul închipuit în „Alandalia”, programa școlară are materii ciudate, matematica este „întorsomatică”, istoria e „tristorie”, informatica e „înfiormatică”, iar cancelaria este păstorită de profesori precum domnișoara Strâmbă-Nas, domnul Sever Nepriceputeanu, doamna D. Ispravă, domnul Mâhnici Boceală. Am vorbit cu autorul cărții despre mesajele inserate în ficțiunea care poate fi citită deopotrivă de copii, părinți și profesori, dar și de miniștrii educației postdecembriste.