
Scriitor. Excelolog. Organizator. Părinte. A lucrat la săptămânale, trimestriale și o agenție de știri și a coordonat o revistă pentru bărbați.

OP-ED. Patru elevi din București analizează proiectul de planuri-cadru pentru liceu. Ce și-ar dori să aibă în orar?
„Îmi era constant frig și vara țineam geaca pe mine, îmi cădea părul, respiram greu”, descrie Alessia, 19 ani, reacțiile corpului ei după o perioadă în care n-a mâncat mai nimic. Adolescenta are tulburări de alimentație de aproape șapte ani și încă încearcă să-și răspundă la o întrebare importantă: de ce a vrut să slăbească? Pentru acest articol din seria Școala 9 „Cum te simți”, despre sănătate mintală a adolescenților, am vorbit și cu Raluca Chișcu, psiholog și psihoterapeută specializată în astfel de tulburări la Universitatea Oxford.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?