
A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

La sfârșitul anului școlar, ne-am întors în Vaslui la câteva dintre școlile cu toalete în curte pe care le-am vizitat și în septembrie 2024. În Raiu, Mălușteni, Țuțcani și Lupești nu s-a schimbat nimic. Copiii continuă să meargă la toaletele din curte, iar toaletele noi, acolo unde există, au fost transformate în depozit sau sunt deschise doar pentru musafiri.
Dacă întrebi pe cineva care dintre secvențele din „Micul prinț” de Antoine de Saint Exupery i-a rămas în minte, ai mari șanse să ți se răspundă că este aceea în care vulpea este îmblânzită de micul călător venit de pe asteroidul B 612. Amintiți-vă scena: vulpea îl refuză pe micul prinț atunci când acesta îi cere să se joace cu el, motivând că nu este îmblânzită, că nu este „în legătură” cu el.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…