
A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
Întoarcerea la școală după șapte luni de învățământ online este un extemporal atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Școala nu a avut niciodată o pauză atât de lungă nicăieri în lume. Am adunat impresiile redeschiderii școlii de la profesorii și elevii de la Liceul Edouard Branly din Dreux. Ne-au vorbit despre ce înseamnă readaptarea la un program fix, dar și despre conștientizarea nevoii de școală, în forma ei clasică, în bănci, cu luat de notițe și cu pauze.
Cum încearcă organizațiile pro-viață, unele dintre ele studențești, să le convingă pe femei că întreruperea de sarcină e un păcat.