
A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

Senzațiile copilăriei la bunici și poveștile părinților cu care – fie că ne place sau nu – semănăm. Patru perspective asupra iubirii în familie.*
„Am făcut acest lucru, dar nimeni nu mă apreciază” era, la începutul anului 2025, sintagma ce circula întruna pe Facebook, însoțită de imagini generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Imaginile arătau copii triști, bătrâni singuri, „meșteri” lângă sculpturi improbabile, precum un cal făcut din pâini, toate însoțite de texte ce îți cereau mila și empatia. Toate cu mii de reacții. De ce este atât de greu să recunoaștem o imagine generată cu AI?
Ce înseamnă pentru un copil dintr-o comunitate vulnerabilă să meargă la școală? Dar pentru părintele lui să poată să-și mențină un loc de muncă? O discuție necesară într-o țară în care sărăcia este stigmatizată și circulă în continuare mitul „asistaților social”. Maria Gheorghiu, președintă și cofondatoare a organizației OvidiuRo a lucrat timp de două decenii cu familii aflate în dificultate și explică felul în care se vede lumea atunci când grija ta cea mai mare este ce pui pe masă zilnic.