
A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

Sunt Bianca, elevă în clasa a 11-a. Nu fumez și n-am încercat niciodată marijuana. Dar țigările, alcoolul și drogurile sunt peste tot în jurul meu, la cei de vârsta mea. „De plictiseală și pentru anturaj”, mi-au motivat mulți. Am aflat de la prieteni că să faci rost de iarbă e infinit mai ușor decât să furi un 5 la fizică. Am vorbit cu psihoterapeutul Viorel Roman de la clinica Aliat Teen, care lucrează cu adolescenții care se confruntă cu adicțiile, pentru a afla ce te duce către primul „cui” și cum poți să te ferești.
Cum crește un elev când un ONG îl susține pe termen lung, pornind de la nevoile, motivațiile și lipsurile lui, nu de la ceea cred adulții că trebuie să învețe.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.