Deschidem poarta școlilor?

Deschidem poarta școlilor?

„Ce facem cu școlile?” e o întrebare globală. Cercetătorii britanici le-ar deschide, alții le-ar mai ține închise o vreme. În condițiile astea decizia se mută la autorități, dar și aici abordarea diferă de la țară la țară.

12.05.2020

de Mihai Ghiduc

Închiderea școlilor a fost una dintre primele măsuri luate la începutul pandemiei, la noi și peste tot în lume. La urma urmei, ce mediu mai bun de răspândire de microbi și viruși decât sute de elevi adunați la un loc, fiecare dintre ei intrând zilnic în contact cu alte câteva zeci de persoane. Părinții știu deja că în fiecare sezon rece vor căpăta măcar o răceală de la cei mici. În condițiile unui virus nou și pentru care nu avem apărare, un singur copil infectat ar fi putut da boala profesorilor și colegilor și, de acolo, părinților și bunicilor. Un focar epidemiologic de câteva mii de persoane.

Pe măsură ce coronavirusul s-a răspândit pe glob și a infectat zeci, sute de mii și apoi milioane de persoane, am aflat un lucru surprinzător: COVID-19 afectează într-un număr semnificativ mai mic copiii și adolescenții. Chiar dacă au existat destui infectați, nu s-a înregistrat aproape niciun deces sub 19 ani. De fapt, COVID-19 nu prea e un pericol pentru cei sănătoși, sub 30 de ani. Rămâne însă întrebarea: dacă nu fac forme grave, sunt copiii și adolescenții mai puțin contagioși? Și, dacă da, putem totuși să deschidem școlile?

Știința e împărțită.

România a decis să sufle și în iaurt și nu va deschide școlile până la toamnă decât pentru elevii din clasele terminale. Evaluarea Națională și Bacalaureatul trebuie să meargă mai departe, restul pot să-și ia notele și de la distanță. Austria, Italia și multe state americane procedează la fel, alte țări au abordări diferite. Israel, Franța, Germania, Finlanda au deschis sau iau în calcul deschiderea școlilor, la fel și Marea Britanie. Într-un punct de vedere publicat recent în „Disease in Childhood”, o subsecțiune a British Medical Journal, doi cercetători, cum altcumva decât britanici, Alasdair Munro și Saul Faust, spun chiar din titlu: „Copiii nu sunt super-spreaderi de COVID-19: e vremea să ne întoarcem la școală”.

Autorii admit că motive de îngrijorare au existat, pe baza lecțiilor învățate de la gripă, unde școala e una dintre principalele căi de transmitere a virusului. Între timp, spun ei, studii imunologice mai extinse făcute în Islanda sau Italia arată că, și în condițiile unei evoluții asimtomatice, copiii, mai ales cei sub 10 ani, se infectează mai puțin spre deloc cu COVID-19. Râmâne problema transmiterii, iar autorii vin cu o serie de studii din China, Franța sau Australia, care arată că nu prea se produc infecții din cauza celor mici. 

Gurile rele ar putea spune că acest lucru nu se întâmplă tocmai datorită închiderii școlilor, din moment ce adolescenții și copiii au acum un cerc social mult mai restrâns. Autorii nu adresează această problemă, dar admit posibilitatea unui bias în selecția cazurilor și necesitatea unor studii dedicate. Însă pornind și de la faptul că, chiar și în cazul unor comorbidități, copiii nu par a ajunge în situații dificile din cauza coronavirusului, și ținând cont că cei mici nu par super-spreaderi, recomandă redeschiderea școlilor pentru a evita efectele negative pe termen lung asupra educației copiilor. 

Chiar și recentele știri îngrijorătoare despre apariția unui sindrom de tip Kawasaki, care pare a fi provocat de coronavirus, n-ar trebui să fie o îngrijorare, cred ei. Sunt cazuri rare și, până acum, n-au închis școlile. 

Viziunea celor doi britanici e contrazisă însă de alte studii. De exemplu, în China s-a constat că, deși copiii au de trei ori mai puține riscuri de la lua COVID-19, au de trei ori mai multe interacțiuni decât adulții când școlile sunt deschise. Ceea ce nivelează practic riscul. Autorii studiului spun că închiderea școlilor ar putea reduce cu 40-60% numărul infecțiilor noi. Germanii de la Institutul Charité nu au găsit diferențe în încărcătura virală între adulți și copii și nu recomandă redeschiderea fără precauții a școlilor și grădinițelor. 

Cert este că atunci când oamenii de știință nu se pot pune de acord, decizia se mută la politicieni. Ai noștri au decis să meargă pe cartea precauției, alții preferă să-și asume riscuri. De acolo mai departe, părinții hotărăsc dacă sunt dispuși să-și trimită copiii la școală ca să mai răsufle și ei sau să poată merge liniștiți la serviciu, ori aleg să-i țină în continuare acasă. O dilemă care la noi s-a mutat spre toamnă când, să sperăm, oamenii de știință vor ști mai multe. 

Fotografie: steveball/Shutterstock

Mihai Ghiduc

Editor

A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward, Mindcraft Stories). Are 12 ani de experiență în învățământul preuniversitar (I-XII, ca toată lumea).

CUVINTE-CHEIE

covid școală elev