„Egalitatea de Gen: Predarea și Integrarea în Învățământul Preuniversitar” este un ghid dedicat cadrelor didactice din gimnaziu și liceu. Lansat în septembrie de Coaliția pentru Egalitate de Gen, un grup format din mai multe ONG-uri specializate pe drepturile omului, ghidul vorbește, printre altele, despre egalitatea de gen în educație, despre stereotipuri și discriminare și cum pot fi ele combătute și despre reprezentarea femeilor în diverse domenii.
Manualul îi îndeamnă, pe de-o parte, pe profesori să-și chestioneze propriile preconcepții și pe de alta, să introducă conceptul de egalitate de gen în materiile pe care le predau, indiferent că e vorba de cele socio-umane sau de științele exacte. Ghidul mai conține, de asemenea, și fișe de activități și exerciții și jocuri de rol pe care profesorul le poate face la ore cu elevii, astfel încât aceștia să învețe să recunoască violența domestică, să înțeleagă cum stereotipurile provoacă inegalități și cum să contribuie în mici pași la combaterea discriminării.
Foto: Autoarele Alexandra Columban și Irina Ilisei
Nu este un manual pentru elevi, ci un simplu ghid util în documentarea cadrelor didactice, motiv pentru care nu are nevoie de aprobarea Ministerului Educației pentru a fi utilizat. Într-un răspuns la solicitarea Școala 9, instituția și-a exprimat susținerea pentru folosirea, de către profesori, a cărții. În timpul acesta, mai multe asociații conservatoare de părinții au contestat ghidul și au cerut „retragerea” lui, pe motiv că face „propagandă de ideologie de gen”.
Alexandra Columban și Irina Ilisei sunt amândouă experte în egalitatea de gen, drepturilor omului și ale minorităților. Alături de ele, semnatare ale ghidului sunt alte patru femei cu experiență în zona de advocacy și educație: Georgiana Lincan, Dana Martiș, Laura Grünberg și Andreea Voina. Manualul fost scris cu ajutorul unor profesori și practicieni, în urma mai multor întâlniri și ateliere.
Manualul poate fi descărcat gratuit de aici.
Școala 9: De ce un manual pentru egalitatea de gen?
Alexandra Columban: E o temă care ne privește pe toți cetățenii, deopotrivă femei și bărbați, fete și băieți. Avem realmente probleme mari în ceea ce privește egalitatea de gen în România. Suntem pe penultimul loc în UE în privința egalității de gen. Avem încă multe prejudecăți vizavi de rolul femeilor în societate, de abilitățile femeilor în anumite domenii științifice, tehnologice. Avem reprezentare deficitară a femeilor în viața politică, puține femei care ajung în poziții de top.
Avem și roluri de gen foarte stricte și în ceea ce privește bărbații. Așteptarea că bărbații trebuie să fie asertivi, puternici, să nu-și arate sentimentele, să nu fie feminini sau constrânși la treburi casnice.
Avem nevoie de egalitate de gen și pentru că foarte mulți elevi își doresc asta. Și avem obligații juridice în sensul ăsta.
Irina Ilisei: Nevoia de formare pe domeniul ăsta e foarte ridicată.
Nu se vorbește despre egalitatea de gen în formarea continuă a profesorilor
- Asta e problema pe care au ridicat-o profesorii în cadrul atelierelor pe care le-ați ținut pentru pregătirea acestui ghid, lipsa cunoștințelor în acest domeniu?
A. C.: Exact. Formarea inițială a profesorilor nu conține elemente de gen. Sunt extrem de puține mențiuni și nu există o abordare unitară. Iar oferta de cursuri de formare de la Casele Corpurilor Didactice nu atinge tema asta pentru că nici nu e văzută ca fiind prioritară pentru profesori.
- Dar profesorii simt nevoia de a introduce egalitatea de șanse în materie?
A. C.: Există anumite cadre care simt și atunci fac cursuri și colaborează cu ONG-uri. Dar majoritatea, nu. Există formare acum mai ales pentru predarea copiilor cu nevoi educaționale speciale, dar asta și pentru că există o legislație clară pe drepturile copiilor cu dizabilități și atunci profesorii trebuie să dezvolte abilități de lucru cu ei. Și mai sunt populare cursurile de formare pe metodică. Nu există cursuri pe egalitate de șanse pentru că nu există prea mult interes.
Pe de altă parte, ce auzim din teren este că profesorii se confruntă tot mai des cu întrebări din partea elevilor pe tematici ce țin de egalitatea de gen, inclusiv pe partea de drepturi LGBT.
Șanse și oportunități egale pentru toți elevii
- Cum ați defini egalitatea de gen la nivelul elevilor?
I. I.: Siguranță față de violența de gen în școli și în cercul lor de prieteni. Conștientizarea inechităților din societate. Posibilitatea de a-și găsi meseriile și hobby-urile în funcție de interesele lor reale, nu în funcție de tiparele patriarhale de gen. Posibilitatea de a avea modele diverse, și femei, și bărbați. Valorificarea diversității.
A. C.: Este vorba, în primul rând, de șanse și oportunități egale pentru toți copiii. De o formă de sprijinire ca ei să-și împlinească potențialul, oricare ar fi el. Vorbim și de înlăturarea unei forme de discriminare pe criteriul genului.
- Cum pot fi introduse activitățile prezentate în manual la materiile pe care le predau profesorii?
I. I.: Eu îl văd cumva din două părți. Ghidul este pentru profesori, pentru a-și chestiona bias-urile pe care le au ei înșiși, pentru a deveni mai sensibili la tematica egalității de gen în modul în care predau, modul în care discută cu elevii. Iar de-aici, ajunge și la elevi o abordare în care ei sunt încurajați și li se dau șanse egale.
Profesorii au un rol foarte mare. Ei transmit valori. Studiem, de exemplu, romanul „Ion” (de Liviu Rebreanu, n.r.) și e o diferență între a-l studia din perspectiva faptului că e roman canonic și a-l studia din perspectiva Anei, a faptului că nu ne dorim o societate ca acolo.
Manualul conține activități care pot fi ajustate în funcție de nevoile de la clasă și în funcție de cum se simte confortabil.
„Poate un profesor de matematică devine mai sensibil la cum formulează exercițiile”
A. C.: Evident, nu toate temele se pliază pentru toate clasele și pentru toți anii. Profesorul se poate plia cu aceste activități pe profilul clasei. Poți face o discuție la clasa a XII-a despre rolul bărbaților în promovarea egalității de gen și combaterea violenței de gen. Poate la alte clase nu vei reuși. Poți oricând adapta materialul.
I. I.: Multe dintre materiale sunt menite să fie folosite la dirigenție și pot fi adaptate mai ales la materii socio-umane. Dar ca abordare a manualului, eu cred că este folositor și pentru cadre didactice care predau științe exacte.
Se poate vorbi despre femeile din știință, inventatoare. La matematică, țin minte că aveam acele exerciții în care băieții făceau ceva, fetele făceau ceva și astea produceau stereotipuri. Poate un profesor de matematică, citind manualul ăsta, devine mai sensibil la cum formulează exercițiile.
Și cum te comporți la clasă contează. Le spui doar băieților să ridice mobila și fetelor să aducă brioșe sau avem o abordare în care toți putem face de toate?
- Au început profesorii să folosească ghidul la orele lor?
A. C.: Da. Am primit mult feedback pozitiv. Mulți oameni ne-au solicitat manualul încă dinainte de a fi publicat. L-am trimis și la inspectorate și ministere. Chiar dacă manualul a fost și contestat, sunt foarte mulți profesori care îl văd drept un material binevenit pentru a-și consolida cunoștințele.
Școala, dar și familia, vinovate pentru crearea unor inegalități între elevi
- Ce i-a încântat cel mai mult pe profesori din tot ce conține ghidul?
A. C.: Mulți salută partea asta de cadru legislativ pentru că înțeleg mai bine obligațiile pe care le au. Adică simt că înțeleg mai bine tematica egalității de gen. Cred că de departe cele mai apreciate sunt fișele de lucru, exercițiile, jocurile interactive, tocmai pentru că fac totul interesant și pliat pe profilul elevului din 2022.
- Sunt discriminări și stereotipuri de ambele părți, și la fete, și la băieți, unii față de alții, față de persoanele cu dizabilități sau față de persoanele LGBTQ+. În ce măsură credeți că au contribuit mediile în care trăiesc copiii la construirea acestor stereotipuri și pe cine vedeți mai vinovat: mediul de acasă sau cel de la școală?
I. I.: Cred că sunt situații și situații. Când eram eu în școală, am avut acest gând, de a-i spune mamei mele că dacă i-aș povesti tot ce se întâmplă la școală, nu m-ar mai lăsa să merg. Abuzuri sexuale, profesori bărbați care se uitau libidinos la fete, viziuni total conservatoare.
E o poveste cu două fețe, cumva. Bunicii mei, care m-au crescut până la o anumită vârstă, sunt cadre didactice. Munceau cot la cot și la făcut mămăligă, și la predat în școală. Cumva am avut și acest exemplu echitabil din punct de vedere al societății.
Sunt și familii care transmit valori progresive sau nu, profesori care transmit valori progresive sau nu, profesorii sunt și ei părinți, deci cumva… E greu de spus. Atât familiile, cât și profesorii sunt membri ai societății și au valori diverse.
„Tinerii se confruntă oricum cu lucrurile astea”
- Manualul a fost contestat de diverse asociații conservatoare de părinți sau religioase. V-au acuzat de „propagandă a ideologiei de gen” pentru informațiile despre minoritățile sexuale pe care le conține ghidul. Cum le răspundeți?
A. C.: Noi am făcut mai multe sesiuni de consultare în țară și ni s-a solicitat expres, mai ales din partea profesorilor din București, să includem mai multe explicații despre minorități sexuale pentru că se confruntă tot mai des la clasă cu copii care încep să-și chestioneze identitatea de gen, elevi de liceu care își fac coming out-ul ca fiind trans. Și profesorii se simt neajutorați, nu au nici instrumentele necesare să discute despre asta, nici nu știu cum să stopeze bullying-ul.
Ne-am propus prin acest manual să oferim profesorilor informații despre toate aceste concepte pentru o școală incluzivă și să le stârnim creativitatea și gândirea critică.
I. I.: Oricum, tinerii se confruntă cu lucrurile astea. Nu văd nimic din manual care nu ar fi relevant. Poate în clasa a V-a nu se ivește ocazia de a vorbi despre minorități sexuale, dar până în clasa a XII-a trebuie să afli că există diversitate sau că violența domestică e o problemă.
- Iar la clasă toate aceste informații ar fi, practic, mai bine filtrate și organizate.
A. C.: Da, și controlate. Și vin de la o autoritate, profesorul, care poate stopa orice fel de derapaj de tip bullying la clasă.
I. I.: Mi se pare periculos altceva. Pe de-o parte avem o mișcare puternică împotriva inițiativelor de acest gen sau orice ține de egalitatea de gen, dar avem o foarte mare tăcere când vorbim despre abuzuri sexuale în școli, hărțuire, profesori care nu sunt dați afară după asta, revenge porn.
Avem profesori care nu spun nimic și închid ochii la abuzurile sexuale ale colegilor lor, dar în același timp, spun că, dacă sunt obligați să vorbească despre egalitate de gen, își dau demisia din învățământ. Și mă întreb: care sunt valorile acestor persoane?
„Vor avea un copil care se va bucura de împlinirea potențialului său”
- Ținând cont pe de-o parte de nevoia de a introduce conceptul de egalitate de gen la ore și pe de altă parte, de acuzațiile din spațiul public venite de la asociațiile conservatoare, ce ar trebui să știe părinții despre acest manual?
A. C.: În primul rând, să se uite în el. Eu încurajez pe toată lumea să-l citească. Să-l citească și apoi să-și formeze o opinie, să vadă dacă rezonează sau nu cu materialele.
I. I.: Să aibă încredere că, dacă copilul lor au la clasă un cadru didactic care integrează elemente din acest ghid în activitatea didactică, clar vor avea un copil care se va bucura de împlinirea potențialului său. Că va face ceea ce-și dorește, dincolo de prejudecățile limitative care le spun fetelor că nu pot avea profesii importante și băieților, că nu trebuie să-și exprime emoțiile. Că vor avea copii care vor fi mai safe și mai empowered în a recunoaște diferite forme de abuz, formați în spiritul gândirii critice.
