O lectură de 15 minute.
Carmen* împreună cu soțul ei au pornit la final de mai să caute grădinițele din jurul casei unde ar putea să-și înscrie băieții. Copiii au fost anterior la grădinițe private, dar nu-și mai permiteau să-i țină acolo. Fiindcă ambii au certificat de handicap pentru întârziere cognitivă - au fost născuți prematur - aveau nevoie de un profesor de sprijin sau de shadow - un însoțitor plătit de părinte. Asta adăuga 4.000 de lei peste taxa lunară la grădiniță pentru doi copii.
- În prezent, în sistemul de stat, există un profesor de sprijin la 28 de copii cu cerințe educaționale speciale (CES). Iar numărul copiilor cu CES în învățământul de masă s-a triplat din 2019 până în 2023. Aceștia acordă sprijin gratuit, dar din cauza numărului mic, mulți părinți apelează la însoțitori - shadow (umbră, n.r.) pe care îi plătesc din buzunar.
Carmen spera astfel să îi poată înscrie la stat, la grupa mică sau mijlocie. Așa că au deschis Google maps să vadă grădinițele cele mai apropiate de casă. Harta le arăta că Grădinițele nr. 225, „Dumbrava minunată” și nr. 4 sunt la 11, 13, respectiv 14 minute de casă. Acestea au fost și cele trei opțiuni trecute, așa cum cere regulamentul: în prima etapă, fiecare părinte completează cererea cu trei variante de unități preșcolare.
„Noi nu luăm de pe partea asta a bulevardului”
„La «Dumbrava minunată» am fost în audiență la directoare înainte de înscrieri, că voiam să văd grădinița, iar ea mi-a zis că ei nu iau copiii de la adresa mea, că nu sunt cei mai apropiați. Și mi-a recomandat grădinița 225. «Dumbrava minunată» a fost a doua opțiune la noi, adică, practic, dacă ei nu intrau la 225, potrivit apropierii de casă, ar fi trebuit să intre la «Dumbrava Minunată». Când, după afișarea rezultatelor am sunat la 225, mi-au zis că nu ei sunt cea mai apropiată grădiniță, deși conform Google ei sunt, ci e «Dumbrava minunată» și că ei n-ar lua nici ei de pe partea asta a bulevardului”, povestește mama despre acest ping pong.
Nu știe de ce i-a respins nici grădinița nr. 4, aceasta fiind a treia ca distanță de casă și a treia lor opțiune.
Legea spune că grădinița „selectează copiii în ordinea descrescătoare a vârstei și aplică criterii de departajare generale și specifice”. Cele generale sunt:
a. copilul are vârsta de 4 sau 5 ani împliniți la data de 1 septembrie;
b. domiciliul copilului sau locul de muncă al unuia dintre părinți este situat în apropierea unității de învățământ;
c. cel puțin unul dintre părinți urmează o formă de învățământ la zi;
d. existența unui document care dovedește că beneficiază de tutelă sau de o măsură de protecție specială;
e. existența unui document care dovedește că este în grija unui singur părinte (familie monoparentală) sau că părintele are 3 sau mai mulți copii (familie numeroasă);
f. ambii părinți lucrează sau cel puțin unul dintre ei se încadrează în una dintre situațiile: pensionat în conformitate cu prevederile legale; cu certificat de handicap; șomer, în căutarea unui loc de muncă,
g. existența unui certificat medical de încadrare în grad de handicap a copilului și/sau a certificatului de orientare școlară și profesională;
h. un frate/soră deja în unitatea de învățământ respectivă.
„Nu e Harvard, e grădi”
Copiii lui Carmen îndeplineau criteriile a, b, f și g. Aveau, deci prioritate pentru locuri.
„Existau tabele cu locuri libere și copiii mei îndeplineau patru condiții din cele șapte - cea mai apropiată grădiniță de casă, ambii părinți să lucreze, să aibă vârsta împlinită, au 4 ani deja, și certificat de handicap. Practic, ar fi obligați să-i bage în sistem, pentru că grupa mijlocie cu grupa mare au devenit obligatorii.” Doar că nu s-a întâmplat asta.
„Copiii mei nu apăreau pe nicio listă de respinși, că aveau listă de admiși și listă de respinși. Noi am zis că nu ne-au băgat dosarele în sistem că probabil au văzut certificatele de handicap, s-au speriat și nu le-au băgat în sistem”, presupune mama. De ce au dedus asta?
„La prima grădiniță, la 225, când m-am dus eu prima dată să vorbesc și să-i înscriu, doamna directoare mi-a spus că niciodată nu mai avusese copii cu probleme. Mi-e greu să cred că în sectorul 4 nu ai mai avut niciun copil cu autism sau măcar cu o tulburare de spectru”, își amintește ea.
În etapa a doua i s-a spus chiar „vedeți că s-ar putea să vă încurce certificatele astea de handicap”. Așa că după 17 iunie, când a început a doua etapă de înscrieri, au pornit iar cu dosarele sub braț.
Au trecut pe la grădinițele școlilor 190 și 194 până când, deja la a șasea grădiniță - „Ciupercuța”, soțul ei a scos din dosar certificatele de handicap. „Și i-a primit pe loc!”
„Faptul că au fost acceptați în momentul în care n-au mai avut certificatele de handicap, deși noi peste tot vorbim de incluziune, e revoltător. Nu e Harvard, e grădi. Trebuie să socializeze, mi-am zis. Dar e un haos cu înscrierea…”, crede mama.
Cum se face departajarea potrivit legii
Legea spune că repartizarea copiilor atunci când sunt mai multe cereri decât locuri se face în ordinea descrescătoare a numărului de criterii.
Asta ar însemna că toți copiii care au intrat la grădinițele la care și-a înscris și Carmen copiii în prima etapă îndeplineau cel puțin cinci criterii din cele șapte.
Aceasta este și explicația Inspectoratului Școlar al Municipiului București (ISMB). „Înseamnă că înaintea lor au fost copii cu criterii mai multe. Departajarea se face astfel: se bifează numărul de criterii și se ia descrescător. Cine a avut mai multe criterii? X. Intră! Următorul! Dacă el a întrunit patru criterii, intră, următorul cu trei criterii și tot așa până se epuizează locurile”, explică Elena Ștefan, purtătoarea de cuvânt a ISMB.
Apoi, grădinițele au putut să își aleagă și ele criterii specifice, pe care să le ia în considerare la departajare. „Cele specifice sunt pentru fiecare unitate de învățământ, primesc aviz de legalitate de la noi, dar fiecare unitate este liberă să-și propună propriile criterii, care sunt aprobate în Consiliul de Administrație al unității de învățământ și sunt făcute publice părinților, la avizier, pe site”, mai explică Ștefan.
Cu alte cuvinte, dacă o grădiniță alege să aibă criterii specifice apropierea de domiciliu și ambii părinți să lucreze, de exemplu, atunci când are doi copii peste numărul de locuri care împlinesc 4 criterii din lege, diferențierea dintre ei se face dacă unul are cele două criterii specifice și celălalt doar unul.
Ștefan spune și că dacă mama se simte în continuare nedreptățită, poate să se adreseze conducerii grădiniței sau ISMB: „Pot să ceară relații la conducerea unității de învățământ și vor primi niște lămuriri, fiindcă metodologia nu precizează decât să afișăm rezultatele anonimizat admis/respins, dar detaliat pe motive.”
Explicațiile grădinițelor
Asta spune și Iuliana Marin, directoarea Grădiniței 225, prima opțiune din dosarul copiilor lui Carmen, „să se adreseze Ministerului Educației, Inspectoratului Școlar al Municipiului București, Inspectoratului Școlar al Sectorului 4.”
Aceasta spune că au luat la departajare doar criteriile generale din lege, pe care le-au afișat online, dar și la avizierul grădiniței.
Veronica Floroiu, directoare la „Dumbrava minunată”, a doua opțiune de grădiniță, susține că în prima etapă au ocupat toate locurile doar din cererile care au pus această grădiniță ca prima opțiune.
„Noi n-am avut niciun respins cu certificat”, a spus aceasta pentru Școala9. „Selecția am făcut-o în funcție de numărul de criterii îndeplinite de copil. Cel mai important dintre criteriile generale este vârsta, dacă are 4 sau 5 ani împliniți la 1 septembrie. Pentru că grupele mijlocie și mare sunt obligatorii și atunci prioritate au acești copii care au vârstele astea”, a mai spus aceasta și încurajează mama să meargă la ea pentru explicații.
Mihaela Velicu, directoarea Grădiniței nr. 4, deci a treia opțiune, spune de asemenea că poate face o reclamație la secretariatul școlii sau la ISMB, căci „eu nu cunosc un astfel de caz”. A avut 40 de locuri la grupa mică și i-a selectat pe candidați după criteriile generale. „Cu certificat de handicap sau fără, indiferent, noi primim toate dosarele, pe urmă se aplică criteriile și în baza criteriilor este admis sau respins. Am avut cinci dosare respinse după criterii”, spune Velicu.
Școala gimnazială nr. 194 a răspuns de asemenea pentru Școala9 că nu știe de cazul celor doi copii și că ei au făcut selecția prin criteriile generale, „respectând ordinea îndeplinirii acestora”. Ordinea, nu numărul de criterii cum spune legea. „Conform Metodologiei, criteriul la care faceți referire este la numărul 7”, a fost răspunsul lor. Au avut 20 de locuri la grupa mică și un număr dublu de cereri, 46 la mijlocie cu 18 cereri, 46 la grupa mare, cu doar 5 cereri.
Școala nr. 190 nu a răspuns solicitării noastre de informații.
Copiii cu CES, cel mai greu de înscris
Am întrebat inspectoratul și despre suspiciunea ca cei doi copii să nu fi fost înscriși din pricina certificatelor de handicap. Ștefan spune că toți directorii de grădinițe sunt obligați să accepte cererile de înscriere. „Mai mult, pentru fiecare copil cu CES dintr-o grupă, este diminuat numărul cu trei copii.”
Nicoleta Orlea, director de fundraising și comunicare la Asociația Autism Voice, spune că legislația noastră este bună, aliniată la normele europene. Dar în practică, lucrurile arată foarte diferit. Organizația la care lucrează oferă asistență și terapii pentru sute de copii și prin urmare, cunoaște bine cu ce se confruntă familiile acestora.
„Unu la mână, Ministerul Educației nu ajută cadrele didactice cu niciun fel de suport pe partea de integrare a copiilor cu CES. Nu le oferă formare, nu le oferă bonusuri, nu le oferă resurse umane. Iar din momentul în care la noi, la nivel de învățământ de masă, numărul maxim de copii este între 29 și 30, este foarte, foarte complicat să ai într-o clasă de copii atipici”, spune Orlea, ea însăși mama unui copil atipic care a trecut prin diverse școli.
Munca profesorului este extrem de dificilă, crede aceasta, „mai ales când copilul acela nu are însoțitor, că nu toți părinții își permit să aibă shadow, de exemplu. Și chiar dacă și-l permite, există o foarte mare reticență din partea cadrului didactic să aibă un alt adult în clasă, pentru că au impresia că sunt judecați pe baza aceasta.”
„Învățătorul îți poate face o viață atât de grea încât alegi să pleci tu”
Povara pe cadrul didactic care nu are pregătirea și nici materialele potrivite este imensă, crede Orlea. „Este fizic imposibil și pentru femeile alea să facă ceva real. De aici reticența când aud de copii atipici, deși legislația spune că toți copiii au drept egal la învățământ de masă. De aici și frica, pentru că nu cunosc despre ce e vorba, iar tipicul copiilor cu CES este destul de amplu.”
Din experiența ei personală, Nicoleta Orlea știe că cea mai mare provocare este de fapt intrarea în clasa pregătitoare, mai mult decât grădinița. „Tu poți să găsești o școală, că legea zice că școala e obligată să-l primească. Dar, în interior, învățătorul îți poate face o viață atât de grea încât alegi să pleci tu. Sau, dacă ai un învățător de partea ta, ai o problemă cu părinții”, spune Orlea.
„Ce am învățat eu din experiența mea de mamă de cu copil cu autism și acum cu unul hiperactiv este că degeaba mergi pe ideea că sunt ei de vină. Tot ce poți să faci ca să nu intri într-o spirală de depresie și de nervi este să cauți soluții concrete pentru copil. Nici oamenii ăia nu sunt total de vină pentru că și ei dacă ar avea resurse, ar face. Sunt și oameni foarte buni care vor să facă, dar n-au cu ce.”
În perioada 19 - 30 august există o perioadă de ajustări, astfel încât să poată fi incluși în grădinițe și ceilalți copii. Calendarul și alte informări pentru București pot fi găsite aici.
*Numele mamei este schimbat. Aceasta și-a dorit să-și păstreze anonimatul.
