Când eram mic și bunicii îmi povesteau despre anii lor de școală – cei patru, că așa era înainte de război, la țară –, revenea mereu în discuție „tăblița”. Era un instrument absolut esențial pentru educație, undeva prin anii 1920-1930. Nu existau caiete de hârtie, ci doar această bucată de gresie, înrămată în lemn, cu dungi paralele pe o parte și pătrățele pe alta, pe care copii scriau cu un condei, tot din gresie, în formă de creion, care lăsa urme albe. Condeiul, îmi povestea bunicul, era legat cu ață de tăbliță, să nu-l pierzi. Avantajul era că o puteai refolosi, pentru că se curăța ușor. Nu știam cât de mare era una și nici n-am găsit vreo supraviețuitoare prin podul bunicilor, dar articole despre școala interbelică spun că avea circa 18x25 cm. Adică o diagonală de 12 inchi, ca să vorbim în limbajul tehnologic modern.
100 de ani mai târziu am ajuns de la o tăbliță la o tabletă pentru fiecare copil. Una pe care să poți instala Google Classroom, Microsoft Teams sau altă aplicație pentru organizat ore și trimis teme, să folosești Zoom sau Google Meet pentru ore live, ASQ, Kahoot sau Digitaliada ca ajutoare pentru învățare, și Facebook Messenger sau WhatsApp pentru comunicat rapid, pe grupuri. Cu evidenta observație că WhatsApp are nevoie de un SIM ca să funcționeze pe tabletă. Dar, de cele mai multe ori, și tableta are nevoie de un SIM pentru a accesa internetul. E puțin probabil ca părinții acelor copii fără resurse la care ne gândim, când vorbim de tablete pentru fiecare, să aibă un abonament la Internet.
Ce fel de tablete ar trebui luate? Pornind de la niște performanțe minime, s-ar putea ca cea mai ieftină tabletă să nu fie o soluție decentă.
De exemplu, pe eMag, o tabletă Allview Viva C703 costă 209,99 lei, cu reducere. Însă, are un ecran de doar 7 inch, un sistem de operare Android 8, vechi de două generații, doar 1 GB de memorie și foarte puțin spațiu de stocare, 8 GB. Nu are SIM, iar bateria are 2.000 mAh, pentru cam opt ore de funcționare. Dacă vrei să chinui pe cineva, poți să-i trimiți o tabletă ca asta, dar n-aș recomanda.
Am întrebat Ministerul Educației și Cercetării care sunt cerințele tehnice minime și am aflat că achiziția se va face centralizat, prin Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate, dar nu și specificațiile tehnice. „Ministerul Educației și Cercetării va pune la dispoziția Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate necesitățile, valoarea estimată pentru fiecare produs în parte, caietul de sarcini și specialiștii care vor acorda suport tehnic pe toată perioada de organizare și derulare a procedurilor de atribuire, precum și persoanele care vor face parte din comisiile de evaluare, în termen de maximum trei zile de la solicitarea Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC)”, a fost răspunsul biroului de presă.
Aș spune că mă pricep destul de bine la gadgeturi și computere, așa că încerc să schițez niște cerințe minime pentru o tabletă pe care i-aș lua-o eu unui copil cu gândul că n-o să mă înjure după. Niște specificații valabile pentru 2020: un procesor decent, 2 GB de RAM, spațiu de stocare de 32 GB, un ecran de 10 inch, un Android cât mai recent, SIM și, neapărat, mufă jack pentru căști. Am sărit, din start, peste iPad, cel mai ieftin este oricum undeva pe la 2.000 de lei. Pe aceste criterii, un Huawei MediaPad T3 10 e cea mai ieftină variantă. eMag a vândut-o cu 549,99 lei, doar că, la ora scrierii acestui material, stocul a fost epuizat, deci nu sunt singurul care a făcut calculul ăsta. Undeva între suma asta și 1.000 de lei vei mai găsi o serie întreagă de tablete potrivite, majoritatea de la Huawei, Lenovo și Samsung, plus câteva firme relativ necunoscute, deci aș spune că Ministerul ar putea obține un preț bun, la un 500-700 lei de tabletă.
Dar…
Ca întotdeauna, contează ce e după virgulă. Ai încercat vreodată să scrii un text mai lung pe o tabletă? Cum a funcționat asta? Să zicem că există instrumente ajutătoare (poți, de exemplu, dicta) sau că temele pot fi sub formă de chestionar sau cu răspunsuri scurte. Ori poate copilul le face pe caiet și apoi le pozează. Tableta e o variantă minimală, pentru că e ușoară și mobilă, dar nu e cel mai bun instrument pentru a învăța.
O alternativă mai versatilă la tabletă ar fi un laptop, care oferă mai multă flexibilitate în folosire. Există destui care s-au gândit și la asta. De exemplu, Biblioteca de laptopuri este un proiect al celor de la PRAS Consulting prin care adună laptopuri vechi, le recondiționează și le trimit copiilor care au nevoie de ele.
Vorbim de tablete pentru școala de acasă, dar adevărul este că tableta e o soluție proastă. În condiții ideale, o tabletă nou-nouță este depășită după cam doi ani și aproape inutilizabilă după patru. Pe mâna unor copii și folosită zilnic, probabil că va avea o durată de viață și mai scăzută. Cel mai probabil, într-un ciclul școlar de opt ani (n-am inclus aici liceul), ai avea nevoie de 2-3 tablete.
Dacă optezi pentru un laptop, acesta ar putea rezista și mai mult, dar tot ar începe să sufere după patru-cinci ani. Ar merge însă chiar și opt, dar probabil că în ultimii va trebui să stea mai mereu conectat la priză.
Adevărul este că, într-un final, tot desktop-ul este soluția cea mai bună. Un calculator configurat cum trebuie, cumpărat în clasa I-a, poate duce toți cei opt ani de școală primară și gimnazială cu intervenții minimale. Plus că, spre deosebire de laptop, ca să nu mai zic de tabletă, e mult mai ușor de reperat – schimbi doar ce s-a stricat – și, adesea, mult mai ieftin. Probabil vei trece prin două-trei rânduri de tastaturi și mouse-uri, poate și un alt monitor, dar cu siguranță, când va începe liceul, desktopul va fi încă acolo, în timp ce o tabletă luată în clasa întâi va fi de mult suport de cafea.
Doar că desktop-ul nu este nici el o soluție ieftină, copiii săraci nu și-l permit, și mai creează probleme pentru familiile cu mai mulți copii. Deci ne întoarcem la ceva ușor și care nu ocupă spațiu, tableta clar e în avantaj. Să nu considerăm însă că, dacă luăm tablete pentru toți elevii din România, problema diviziunii sociale digitale se rezolvă. Doar se mută la un alt nivel, unul măsurat în GB și capacitate de procesare.
Fotografii: Syda Production/Shutterstock, eMag
