
Fotograf la DoR și membru al colectivului Documentaria. Lucrează din anul 2000 ca fotojurnalist. A lucrat la publicații precum Cotidianul și România Liberă, iar în 2013 a devenit freelancer.

În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Directoarea Școlii Gimnaziale Step by Step din București explică în ce mod se diferențiază această alternativă educațională de sistemul tradițional.
Scriitorii, majoritatea creștini, nu sunt niște oameni castrați sau care își ignoră sexul, subliniază profesoara de limba franceză Eleonora Fojică. Și dă exemplul nuvelei „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici. Dacă profesorii de limba română nu ar mai trage o perdea pudibondă peste modul cum își predau materia, nu numai că ar forma o generație mai dezinhibată și cu spirit critic, dar le-ar deschide elevilor și apetitul pentru marea literatură, crede profesoara. Autoarea construiește, pas cu pas, o pledoarie solidă pentru introducerea orelor de educație sexuală în școli.