
Ilustrator împrăștiat prin acuarele, dealuri, colaj, păduri, textile și tango.

După jumătate de an în care am stat cu copiii acasă, căutând resurse fizice și emoționale să rezistăm, a început școala. Ușurare sau frică? Sau ambele? Indiferent de ce simțim, e clar că dacă părintele e anxios și copilul va fi la fel, dacă părintele e nervos, se va vedea asta și la copil.
Elevii își doresc ca școala să se axeze mai mult pe ajutor psihologic și mai puțin pe pedepse. Au inclus prevederi în acest sens și în proiectul de Statut al Elevilor depus la Ministerul Educației, dar au mărturisit asta și în sondajul lansat vara trecută de Școala 9. Adolescenții sunt de părere că exmatricularea, despre care s-a dezbătut intens anul trecut, nu poate fi niciodată soluția la probleme.
Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.