
Ilustrator împrăștiat prin acuarele, dealuri, colaj, păduri, textile și tango.

Accesul la educație în contextul pandemiei de COVID-19 este în continuare subiectul săptămânii în toată lumea. În Spania, un studiu arată că deschiderea școlilor nu a dus la creșterea semnificativă a numărului de cazuri. Tot ca măsură de protecție și ca să se asigure că e păstrată distanța, elevii unei școli din Italia merg să facă ore și pe plajă, când le permite timpul. Acești copii sunt norocoși. Fiindcă există în continuare copii care suferă că nu pot merge deloc la școală. În Kenya, fetele riscă violuri sau mutilare genitală cât școlile sunt închise. Peste restricțiile cauzate de pandemie, în Liban, explozia din august a distrus zeci de școli și 85.000 de copii din Beirut nu mai au efectiv unde să învețe.
Mii de profesori și elevi din Transnistria învață sub amenințarea războiului. Autoritățile au instituit cod roșu de alertă teroristă până pe 25 mai, asta înseamnă că școlile au intrat în online. Directori de unități de învățământ românești au povestit pentru Școala 9 cum și-au ținut orele cu zgomot de bombe pe fundal, ce-i întreabă elevii și care le sunt speranțele astăzi, la 30 de ani după războiul de separare de Republica Moldova.
Profesorii sunt leneși, violenți, incompetenți. Excepțiile sunt transformate în reguli. Cu toții pare că ne pricepem mai bine la cum ar trebui să fie educația decât profesorii. Monica Halaszi și Horia Corcheș vorbesc în această săptămână despre incapacitatea noastră de a le acorda încredere oamenilor de la catedră, de a le aprecia munca și eforturile. „Când nu vezi pădurea de uscături, e clar că vei pune etichete”, spun autorii.