
Ilustrator împrăștiat prin acuarele, dealuri, colaj, păduri, textile și tango.

Scriu, din 2008, despre oamenii, locurile, problemele și speranțele din învățământul universitar și preuniversitar. Am fost în școli uitate de lume, ținute în viață doar de pasiunea unor profesori care voiau să dea o șansă copiilor să evadeze, prin educație, din comunitățile care nu le oferă niciun viitor. Am vorbit cu dascăli care au improvizat grădinițe în casele lor, pentru că în sediile oficiale riscai să-ți pice acoperișul în cap.
Prima generație care a făcut clasa zero este și prima care va susține evaluarea națională după un an întreg de pandemie, cu ore mai mult online. O elevă de liceu din Buzău a întrebat 150 de colegi de clasa a opta, de la școli din tot județul, dacă se simt pregătiți pentru examene, cum a decurs pregătirea în online și ce soluții văd ei pentru a recupera materia. Nu este un studiu sociologic realizat după rigori științifice și nici nu are un eșantion reprezentativ. Este însă o oglindă a felului în care o parte din elevi văd școala în pandemie, care le sunt fricile și speranțele.
Salariile profesorilor români ar fi trebuit să crească cu 16% de la 1 septembrie, doar că ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a anunțat că acest lucru nu se va întâmpla. Cadrele didactice așteaptă mărirea cu sume între 250 și 500 de lei încă de anul trecut. Liderii sindicali din învățământ cer un răspuns ferm din partea guvernanților, tăcerea lor fiind considerată „o invitație la declanșarea acțiunilor de protest”. Școala 9 a făcut o comparație a salariilor din învățământ în Europa, dar s-a uitat și la cât câștigă medicii din Germania, Marea Britanie și Franța. În timp ce doctorii români câștigă aproape jumătate față de cei din aceste țări, profesorii români abia dacă ajung să ia 16% din cât primesc omologii lor.