
Ilustrator împrăștiat prin acuarele, dealuri, colaj, păduri, textile și tango.

După ce a construit 28 de case pentru familii vulnerabile, Bogdan Tănasă, un antreprenor de 47 de ani, face la doi pași de Iași, în comuna Popricani, un centru educațional. Construcția de 600.000 de euro, strânși toți din donații, este deja gata, iar din toamnă cel puțin o sută de elevi vor învăța aici să fie instalatori, electricieni, strungari sau croitorese și vor mânca o masă caldă după școală.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Inventatorul Dumitru Grigore, care a dezvoltat aplicația ce ar fi trebuit să le facă elevilor clujeni profiluri psihologice complexe doar prin scanarea mâinilor, și-a legitimat invenția și prin premiul obținut la Concursul Patriot Fest. Scanerul a trecut printr-o „jurizare de specialitate asigurată de către MApN, SRI, MAI, SPP, STS și New Strategy Center”, spunea autorul ei. Școala 9 a cerut puncte de vedere de la instituțiile menționate care spun că nu au validat „în niciun fel” echipamentele analizate și arată spre Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci care au brevetat-o. Doar că brevetarea nu certifică valoarea sau funcționarea unei invenții.