
Este reporter DoR. Scrie despre orice subiect care o face curioasă jurnalistic, de la tezaure monetare, la viața copiilor cu autism la violență în familie.

Într-o lună și jumătate în care legea educației a fost în dezbatere publică, Ministerul Educației a organizat 75 de dezbateri în mai multe orașe, dar și online. A primit în acest timp aproape 1.500 de seturi de propuneri care vizau în jur de 9.000 de modificări. Ministrul Sorin Cîmpeanu, criticat de voci din educație și nu numai pentru noile modificări, a anunțat deja că a agreat o serie dintre propunerile venite de la profesori, părinți, sindicate, organizații ale elevilor. Școala 9 vi le prezintă pe cele mai importante.
În școlile din România educația sexuală nu este o disciplină obligatorie, astfel că profesorii evită adesea să vorbească despre acest subiect. Dar educația sexuală nu înseamnă schimbarea identității elevilor sau orientarea sexuală a acestora, spun specialiștii, ca răspuns la vocile care se opun. În schimb, una dintre temele care ar putea fi abordate în cadrul disciplinei educație sexuală este hărțuirea sexuală și misoginismul.
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.