
Este reporter DoR. Scrie despre orice subiect care o face curioasă jurnalistic, de la tezaure monetare, la viața copiilor cu autism la violență în familie.

Dramaturga Mihaela Michailov face teatru documentar de mai bine de 10 ani. Printre temele pe care le abordează în piesele sale se află violența din sistemul educațional, relațiile dintre părinți și copii, cât și minorii ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate. Într-un text pentru Școala 9, Mihaela Michailov atrage atenția asupra unei alte probleme cronice a sistemului de învățământ: marginalizarea copiilor săraci. Problema fiind cu atât mai gravă în contextul pandemic.
Școala Gimnazială nr. 89 „Nicolae Labiș” i-a așteptat pe elevi luni, 11 septembrie, în prima zi de școală, cu pereții sparți, în praf, zgomot de polizor și ciocane. Unul dintre corpurile de clădire a intrat în renovare, astfel că elevii au fost înghesuiți, pentru câteva ore, cât să-și primească manualele, în câteva săli de clasă, și au intrat pe rând, în trei ture. Așa va funcționa, de altfel, școala cel puțin o perioadă: în trei schimburi, cu ore de 35 de minute. Părinții și elevii sunt revoltați: „E stresant, mai ales la clasa a VIII-a. O să ne bazăm pe meditații”, spun ei. În trei schimburi se învață în alte zece școli bucureștene.
Când a înființat în 1993 grădinița Happy Kids care avea să devină Transylvania College, profesoara Simona Baciu era convinsă că școala trebuie să însemne altceva decât „mâinile la spate și ochii la mine”. Așa că a-a întors întâi ea la școală, s-a așezat pe jos în sala de clasă ca să vadă ce vede un copil și a descoperit că centrul clasei nu mai poate fi catedra. „Noi suntem ghizi și parteneri în educație”, crede Simona Baciu. Într-un interviu pentru Școala 9 a explicat de ce starea de bine a profesorilor este cheia în educație.