
Când eram mică, spuneam foarte sigură pe mine că vreau să fiu judecătoare. Așa credeam eu că pot să fac dreptate în lumea asta mare. Între timp am descoperit că dreptatea e mai complicată de atât și că, înainte de orice dreptate, cineva trebuie să pună întrebări. Așa am ajuns jurnalistă. Când nu documentez sau scriu, cel mai mult îmi place să plec la drum lung, să stau cu pisica mea, să fac sport și să gătesc.

O fată de clasa a șasea adună 35 de copii de gimnaziu să dialogheze despre egalitate de șanse și stereotipuri de gen.
Greva s-a terminat. Pe repede-înainte, pe grupurile de WhatsApp, mămicile s-au mobilizat și au pus întrebarea, la care așteaptă urgent răspuns: „Ce-i luăm doamnei? Ce le luăm doamnelor? Card cadou sau numai flori?” Doar asta le-a rămas părinților de la cei care au făcut grevă și au mărșăluit cu miile prin București? Că profesorii sunt săraci?
Elevii din școlile speciale și de masă se motivează unii pe alții în competiții sportive. În timp ce în societatea noastră continuă dezbaterile despre segregarea și incluziunea din învățământ, evenimentele precum Campionatul Municipal de Atletism, inițiat de Fundația Special Olympics, creează o punte între elevii cu și fără deficiențe din București.