„Living Bookshelf”, un eveniment organizat la începutul lunii aprilie, a avut ca scop promovarea integrării migranților și refugiaților în cadrul comunității românești și abordarea stereotipurilor existente.
Evenimentul a avut la bază un concept simplu: cele opt cărți umane, toți cetățeni străini, au avut câte trei cititori români. Așezați în jurul unei mese, „cititorii” au avut la dispoziție aproximativ o oră pentru a adresa curiozitățile referitoare la „cartea” pe care o citeau. În acest fel, cetățenii străini au reușit să-și împărtășească poveștile de integrare și de refugiere în România.
Ultimele capitole din viața lui, scrise în țara noastră
Opt mese pătrate și tot atâția imigranți provenind din țări precum Ucraina, Siria, Mexic, Pakistan sau Rwanda, fiecare având câte trei „cititori”. Asta a însemnat, în cifre, evenimentul „Living Bookshelf”.
Pe imigranți îi recunoști după tricourile pe care și le-au inscripționat cu câteva atribute personale. De la „Ads, Box and Rock&Roll in Mexico” și până la „Friends all around the world”, fiecare tricou îți dă un mic indiciu despre „cartea” pe care urmează să o citești, asemenea unei prefețe.
La a doua masă din stânga s-a așezat Luis Miguel Covarrubias Pous, un imigrant din Mexic. A venit aici să-i treacă pe cei trei „cititori” români prin capitolele mari ale vieții sale, așa că începe să-și spună povestea.
Luis a fost înconjurat de artă toată viața lui. De la artele marțiale, și până la arta muzicală, toate au contribuit la formarea lui.
În Mexic, Luis a lucrat în studiouri de design renumite și în agenții de publicitate, iar în România continuă să facă „artă pentru a trăi”. Spune că în țara natală a fost „un mic rockstar”, fiind solistul uneia dintre cele mai populare trupe de hardrock. Tot acolo și-a cultivat și pasiunea pentru box, cea mai bună modalitate prin care își depășește limitele și își învinge temerile.
Ultimele capitole din viața lui s-au scris, însă, în țara noastră. „Am venit în România acum doi ani, m-am îndrăgostit și m-am căsătorit cu o româncă frumoasă și talentată”, povestește Luis.
„Ceea ce am simțit din partea românilor e curiozitate”
Luis spune că a reușit să se integreze în România destul de ușor, având susținerea soției sale. La venirea din Mexic, povestește că a simțit curiozitate din partea românilor.
„Acum, pentru că a crescut numărul imigranților care vin în scop de muncă din țări precum Sri Lanka, Nepal, Filipine, Bangladesh, India, Pakistan etc., care lucrează în servicii (food delivery, Horeca), au crescut interacțiunile și poate și interesul pentru persoanele străine care se află în România”, explică Rodica Novac, Senior Protection Officer la Fundația Terre des hommes România.
Curiozitatea a legat și discuția la masa pătrată de la „Living Bookshelf”. După ce și-a spus povestea de integrare, cei trei „cititori” au început să pună întrebări.
Spune-mi despre tine
Curiozitățile celor trei cititori români despre viața lui Luis au fost foarte variate. „Cititorii” au vrut să afle de la Luis dacă încă este într-o relație cu persoana pentru care s-a mutat în România, cu ce se ocupă acum, dacă mai cântă în vreo trupă în România, cât de aztec este, câți copii are în Mexic și când și-a vizitat ultima dată țara natală.
Unele întrebări au vizat sentimentele lui Luis în legătură cu țara natală. Acesta a fost întrebat dacă a cunoscut mexicani aici cu care să se fi împrietenit, dacă îi e dor de casă sau de ocean.
Spune-mi despre țara ta
„Cea mai mare curiozitate pe care am avut-o a fost motivul pentru care imigranții au decis să vină în România, ce le place la cultura noastră şi diferențele dintre cultura lor şi a noastră şi cum le-au perceput în experiența lor. Am fost curioasă să aflu de la aceştia aspecte culturale din țara din care proveneau care nu îmi erau cunoscute până atunci”, povestește Roberta Lungu, una dintre participantele la eveniment.
Cu toate acestea, „țara de proveniență este probabil cea mai mare curiozitate”, spune Rodica Novac.
„Cititorii” au fost curioși să afle ce limbi se vorbesc în Mexic, cât de asemănătoare sunt spaniola și româna, ce se întâmplă cu mâncarea la finalul tradiției „Día de Muertos”, ce populație are Mexico City și cum este sistemul de învățământ de acolo.
„De cele mai multe ori când am ocazia să discut cu imigranți îi întreb despre obiceiurile din cultura lor, mâncarea lor tradițională, ce le place la ţara/cultura lor şi ce nu şi ce recomandări au de călătorit”, spune Roberta Lungu, una dintre „cititoare”.
„Se poate să fi avut şi prejudecăți pornind de la cunoştințele mele despre cultura respectivă”, recunoaște Roberta. Mai degrabă lacune în cunoştințele ei despre cultura respectivă, explică apoi.
De astfel de curiozități s-a lovit și Muhammad Ali Jalal, organizatorul principal al evenimentului, bursier al Guvernului României care a condus peste 40 de proiecte de servicii comunitare în Pakistan, SUA și România în cei patru ani de când e la noi.
El povestește că percepția pe care românii o au despre Pakistan, țara din care provine, este puternic influențată de evenimente punctuale (în general negative) care sunt evidențiate în mass-media internațională. „Îmi place faptul că unii români încearcă să-mi pună întrebări și sunt curioși să afle mai multe despre cum sunt cu adevărat Pakistanul și pakistanezii”, a spus Ali.
Spune-mi despre țara mea
Ne întoarcem la masa lui Luis. Cei trei „cititori” care au avut ocazia să-l chestioneze, au vrut să afle și percepțiile lui despre România. Întrebările au variat de la tradiții, mâncare și până la inside-uri din advertising, dar au vrut și să știe care a fost cea mai mare surpriză pe care a avut-o Luis la venirea în România, ce lucruri știa despre țara noastră înainte să vină aici, ce i-a plăcut cel mai puțin în România, ce lucruri bune nu văd românii despre ei și despre România, dar și dacă există vreo diferență în atitudinea românilor față de el versus alți străini.
Întrebările lor se încadrează în trendul general al curiozităților despre imigranți, pe care cel mai adesea, „îi întrebăm și dacă le place în România și de ce au ales-o ca țară de destinație, cum au învățat limba română, de ce le place aici”, explică Rodica Novac.
„Mi s-a părut interesant că Luis a punctat mai ales asemănările dintre cultura românească şi cea mexicană, şi anume faptul că atât noi, cât şi mexicanii suferim de pe urma unui «complex of the conquered» (complex al cuceritului, n.r.), în sensul în care tindem să ne considerăm inferiori în comparație cu țările dezvoltate, de multe ori poate chiar fără să fim conştienți că o facem”, povestește Roberta.
Climă, religie, mâncare și viitor
Roberta a avut și curiozități legate de climă, religie și viitor. Ea a vrut să afle de la Luis cum s-a adaptat la clima din România, dacă mexicanii iau Ayahuasca (băutură cu efecte psihoactive, folosită în anumite ritualuri) în biserici și dacă plănuiește să se mute din România.
Și mâncarea a fost un subiect important la „Living Library”. „Cititorii” au vrut să afle de la Luis cum e cu ciocolata în Mexic, cât costă tortillas în Mexic și de unde își cumpără tortillas din România.
Copiii și tinerii tind să aibă mai puține prejudecăți
În relația cu străinii, copiii și tinerii sunt mai lipsiți de prejudecăți atunci când pun întrebări. Asta a observat și Ali, organizatorul evenimentului, care spune că, în general, copiii sunt mai inocenți și relativ mai puțin influențați de prejudecățile și stereotipurile sociale. „Întrebările lor sunt pur și simplu mai naturale”, este de părere Ali.
Copiilor ar trebui să le insuflăm ideea că „indiferent de unde vine cineva, indiferent de culoarea pielii sau de limba pe care o vorbește, suntem cu toții ființe umane. Toți suntem egali, cu mai multe asemănări decât diferențe, toți suntem capabili și demni de iubire și respect”, transmite Ali.
Cum punem întrebările potrivite imigranților?
Organizatorii evenimentului au realizat și o listă cu posibile întrebări potrivite pentru imigranți. „Cum poate comunitatea noastră să te susțină mai bine?” sau „Care crezi că sunt prejudecățile oamenilor despre tine?” sunt doar două dintre întrebările recomandate la „Living Bookshelf” care pot fi potrivite și în alte contexte de relaționare cu străinii.
În relaționarea cu imigranții în general, Rodica Novac recomandă să fim sensibili în special la aspectele culturale și la posibilitatea ca persoana din fața noastră să fi trecut prin experiențe foarte traumatizante, în țara de origine sau pe parcursul dintre țara de origine și cea de destinație.
Pentru aceasta, românii „ar trebui să știe că imigranții au drepturi și se află în România după ce au trecut prin proceduri complicate, care presupun verificări din partea statului român. Ar trebui să le respecte dreptul la intimitate, să întrebe despre dificultățile cu care aceștia se confruntă și resursele disponibile pentru sprijinirea lor. Să creeze punți între culturile, tradițiile și obiceiurile imigranților și modul în care acestea se deosebesc sau se aseamănă cu cele românești”, atrage atenția Rodica Novac.
„Românii ar putea fi curioși să înțeleagă motivele care îi determină pe imigranți să părăsească țările lor de origine și să își caute un viitor în România”, mai adaugă ea.
„Dacă vedeți străini în jurul vostru, vedeți dacă puteți să le fiți de ajutor și încercați să interacționați cu ei. Încercați să le ascultați poveștile. Împărtășește-ți cunoștințele cu prietenii și familia ta. Migranții doresc să se integreze în comunitatea locală și să contribuie la economia locală mai mult decât ne place să credem”, a spus Muhammad Ali Jalal, cetățean al Pakistanului.
Reversul: și imigranții români primesc etichete
La sfârșitul anului 2021, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania și SUA erau în topul alegerilor românilor când vine vorba de migrare.
De la meme-urile postate pe social media și până la rapoarte complete referitoare la emigrarea românilor, toate ne spun că și diaspora română întâlnește adesea percepții și curiozități care duc la o anumită profilare.
Spaniolii, spre exemplu, au presupuneri negative cu privire la migranții români, catalogându-i ca fiind indivizi periculoși și izolați care tind să nu se integreze, potrivit raportului Social Attitudes and Political Debate on Immigration: Spanish Perceptions of Romanian Immigrants, realizat în 2016.
În mod similar, străinii de pe teritoriul României sesizează anumite percepții din partea conaționalilor noștri.
Percepem greșit și din lipsă de „date oficiale, comunicate în mod prietenos”
„Până în 2004 numărul de imigranţi era relativ scăzut, majoritatea imigranţilor provenind din Siria, Iordania, Iran, Egipt, China şi Turcia. Marea parte a străinilor, preponderent bărbaţi, se afla în România cu scopul de a desfăşura activităţi comerciale”, arată un studiu care vizează fenomenul imigraţiei în România.
Potrivit Institutului Național de Statistică, există aproape 55.000 de imigranți cu domiciliul permanent la noi și 293.000 cu domiciliul temporar.
La finalul anului 2023, pe teritoriul României se aflau aproape 75.000 de cetățeni străini cu drept de ședere în scop de muncă, conform unei analize Economica.net.
„Există o lipsă de date oficiale, comunicate în mod prietenos de instituțiile publice, despre numărul imigranților, care este foarte mic în România. De exemplu, în acest moment sunt în România doar 77.200 de ucraineni, majoritatea mame cu copii. Percepția publică este că sunt mult mai mulți”, atrage atenția Rodica Novac,
Pentru a ajuta la integrarea acestora și pentru a-i sprijini în procesul de acomodare pe teritoriul țării noastre, mai multe ONG-uri organizează activități și evenimente.
„Living Bookshelf”, de exemplu, a fost organizat din inițiativa lui Muhammad Ali Jalal, un tânăr migrant care studiază în București, în parteneriat cu Ambasada SUA București, American Councils, AIDRom, JRS România și Terre des hommes România.
