Succesul este participarea la o olimpiadă, dar și când un copil reușește să-și țină creionul singur în mână sau când poate să învețe mai mult de cinci litere într-un semestru. Asta crede Antonela Samson, profesoară psihopedagog la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din București. Lucrează de 18 ani cu copiii cu cerințe educaționale speciale și ne-a povestit ce înseamnă asta și cum ar putea fi adresate provocările din sistem.
Sunt elevă în clasa a XII-a și mă pregătesc pentru Bac. În timp ce răsfoiam manualele și lista ce cuprinde operele de studiat – 18 la uman, 13 la real – am observat ceva care m-a deranjat profund: niciuna dintre aceste opere nu e scrisă de o femeie. M-am întrebat, de ce lipsesc vocile feminine din ceea ce ar trebui să fie o reflecție completă a literaturii române? M-am hotărât să nu mă mulțumesc doar cu întrebarea, ci să caut un răspuns. Așa a început cercetarea mea.
250 de elevi de la școli din comunități vulnerabile, printre ei, din orașul Tulcea și din comuna Clinceni, Ilfov, au participat la ateliere de educație sexuală, unde conversațiile s-au purtat în jurul unui spectacol de teatru despre mame adolescente. În contextul în care în SUA s-a eliminat dreptul constituțional la avort, 83% dintre părinții și elevii din România vor să se învețe la orele de educație sexuală – opționale până în acest an – despre drepturile femeilor, iar 66%, despre avort, arată o cercetare publicată luna aceasta.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
