Din clasa mea de la Colegiul „Hasdeu” din Buzău, 19 dintre noi rămânem în țară, în timp ce ceilalți își vor purta pașii spre Olanda, Spania, Franța și Elveția. Înainte ca ghemul să-și desfacă firele în toate zările, prin țară și dincolo de granițe, mi-am oprit colegii pentru un dialog.
Dintre cei 24 de miniștri ai Educației, din 1990 și până azi, șapte au fost suspectați de plagiat. Dar lucrările celor mai mulți nu s-au analizat niciodată la masa specialiștilor în integritate academică, chiar dacă profesori din străinătate sau anchetele jurnalistei Emilia Șercan din PressOne dovedeau punct cu punct furtul intelectual.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.