
Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).

Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
De la Holocaust și metodele Securității până la câștigarea drepturilor femeilor, cunoașterea episoadelor istorice despre care manualele și profesorii nu le vorbesc elevilor ar oferi o imagine mai nuanțată – și mai reală – a României.
Este „deschis la alte puncte de vedere”, calm și empatic, nu „reacționează urât” când greșești. Așa definesc elevii de la Liceul Teoretic „Marin Preda” din București un profesor de încredere. De doi ani, școala face parte dintre cele 200 de școli și grădinițe din toată țara care învață de la terapeuți și mentori cum să dezvolte relații sănătoase, prin proiectul „Școala încrederii”. Și cu toții descoperă puterea greșelii în procesul de învățare și cum să-și gestioneze emoțiile.