
Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).

Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Au trecut 4 ani de când nu mai există teze. Adică acele mini-examene semestriale pe care le dădeau elevii de la gimnaziu în sus. Nu mai avem nici semestre, nici teze obligatorii. Ce-am pierdut și ce-am câștigat?
Rușine față de propriul corp, asta simt tinerele după numai șapte minute în care au urmărit „conținut despre frumusețe”, arată un studiu desfășurat recent în Australia, la care au participat 100 de femei între 17 și 25 de ani. Astfel apar și tulburările de alimentație. În ultimii ani, aproape s-a dublat numărul persoanelor afectate de această boală psihică. Eating Disorders Victoria, o clinică care oferă servicii de sănătate mintală, a înregistrat o creștere de 300% între 2021 și 2022.