
Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).

Ce-i prea mult strică, sunt de părere oficialii chinezi care vor să impună reguli stricte pentru platformele de educație online. * În Singapore, profesorii sunt folosiți ca vectori pentru a-i ajuta pe elevi și părinți să se înscrie pentru vaccinare. * Ducesa de Cambridge a creat un centru de educație timpurie și vrea să promoveze importanța primilor cinci ani de viață în dezvoltarea ulterioară.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Aruncăm la gunoi 11 mii de tone de încărcătoare în toată Europa. De zece ani, Parlamentul European a cerut Comisiei să prezinte o propunere pentru introducerea unui încărcător comun pentru toate telefoanele, care ar urma să fie votată de Parlamentul European și de Consiliul UE. De aici, industria are doi ani să se conformeze. Democrația e complicată, necesară și uneori greu de explicat. Drumul până la încărcătorul comun, un obiect mic, pe care îl găsim azi în orice casă, înseamnă alinierea voinței politice la nivelul tuturor celor 27 de țări membre și o lecție de politică europeană care nu se învață la școală.