Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
OP-ED. Sistemul clasic de parenting „băț și morcov” e tentant pentru că pare clar: faci bine, primești - greșești, plătești. Acest tip de educație se bazează pe controlul comportamentului prin pedepse și recompense, ignorând procesul de formare interioară al copilului. Mai sunt bătuți copiii care varsă un pahar cu apă?, m-am întrebat recent. Și dacă da, ce se întâmplă în mintea unui părinte care face asta.
Sebastian Popescu este conferențiar universitar doctor și fost decan al Facultății de Fizică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De 12 ani se implică în selecția lotului României pentru competițiile internaționale de fizică, iar, de șapte ani, coordonează întregul proces olimpic din țară la această disciplină. Într-un interviu pentru Școala9, acesta ne-a vorbit despre ce presupune, de fapt, pregătirea elevilor în vederea performanței la o disciplină școlară și a combătut cu date mitul potrivit căruia toți elevii care merg la olimpiade internaționale se întorc cu medalii.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.