
Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).

Alexia Dumitrescu, Cristian Dinuță și Mihnea Pasere sunt elevi în clasa a zecea la Colegiul Bilingv „George Coșbuc” din Capitală iar de trei luni și antreprenori. Au înființat firma Let’s Uni prin care vor să ofere asistență elevilor care, asemeni lor, vor să plece la studii în străinătate. Au o echipă de consultanți, studenți la universități din toată lumea, care îi pot ghida individual pe viitorii candidați. Cei trei oameni de afaceri minori și-au investit banii de bursă în platformă și speră că munca lor le va aduce profit în cel mult șase luni.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
În fiecare an, în perioada simulării examenelor naționale, se vorbește mult pe tema acestui subiect. Ba că este o inutilitate, ba că profesorii sunt obligați să corecteze lucrările fără a fi remunerați, ba că elevii sunt supuși unei presiuni psihologice greu de suportat, ba că subiectele sunt dificile, ba că sunt prea ușoare. Din nou, a câta oară, indexul societal este îndreptat spre sistemul educațional.