
Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).

Antoneta Împușcatu, directoare la Școala Gimnazială „Ion Creangă” I.C. Brătianu, din Tulcea, are aceeași rutină de 35 de ani. Traversează Dunărea cu bacul zilnic până la școala din sat unde predă fizică și chimie. Crede că științele exacte trebuie să se completeze între ele și predă interdisciplinar împreună cu colegii ei. Și ca să se asigure că nu rămâne cu catedrele neocupate, merge în fiecare vară la ședințele de repartiție și ține un discurs motivațional ca să atragă profi.
În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.
Cum este viața studențească în pandemie, în Anglia, având în vedere că țara se află în cel de-al treilea lockdown și abia se acomodează cu Brexitul? Irina Câmpanu, studentă la Criminologie, la Universitatea din Westminster, a povestit pentru Școala 9 care sunt avantajele, dar și provocările studiului peste hotare. Ca să se poată concentra pe studii, un an de zile a lucrat ca să strângă bani, viața în Londra fiind cu peste 55% mai scumpă decât în Iașul natal. Pasionată de romanele Agathei Christie și de serialele britanice, este fericită că acum poate să învețe de la profesorii ei ce înseamnă munca de detectiv. Irina vrea ca în viitor să devină și ea inspirație pentru producătorii de filme și să lucreze ca investigator la locul crimei.