Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).
Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
Misha Katsurin, un ucrainean în vârstă de 33 de ani, originar din Kiev, a creat un website cu sfaturi pentru cei ce nu reușesc să-și convingă părinții din Rusia de realitatea războiului, așa cum a pățit chiar el. Site-ul are două variante, în ucraineană și engleză. Se numește „Papapover”/„Dad, believe”. Sau „Tată, crede”, în română. „Așa cum noi suntem victimele agresiunii Rusiei, ei sunt victimele propagandei rusești”, e convins tânărul.
OP-ED. Sub straturi generoase de pomadă, filmată din unghiul potrivit, cu lumina și decorurile împrumutate de la niște prieteni (politici), cu intervenția abilă și intensă a echipei de montaj și camuflaj, școala de la noi arată bine.