
Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).

În urmă cu șapte ani, Evelina Necula a creat, împreună cu alți doi parteneri, o platformă de comunicare și management pentru grădinițe și școli. S-a extins în acest timp pe trei continente: Europa, Asia și America de Sud. Într-un interviu pentru Școala 9, antreprenoarea în educație arată cum ar trebui să fie dinamica relației dintre părinți, educatori și școală pentru a le netezi drumul copiilor în pregătirea lor. De la reguli simple, cum ar fi ca părinții să nu le dea dulciuri la micul dejun copiilor și să nu-i lase cu ochii în telefon pe drumul spre grădiniță.
... și fuga de amfiteatrul greșit.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.