
Zâmbăreață profesionistă, dacă o întrebi ce mai face îți povestește trei romane (după, tot ea le și scrie).

O profesoară de limba română dintr-un sat vrâncean duce o luptă continuă cu abandonul școlar. Știe că există două praguri când poate pierde elevii în fața muncilor câmpului sau șantierelor din zonă: clasa a patra și clasa a opta. Așa că merge regulat acasă la copiii care nu vor să continue școala și la cei repetenți și vorbește cu părinții lor. „Profesorul face cât poate, dar este nevoie ca elevul să vadă că și părintele spune aceleași lucruri”, s-a convins Cristina Ene Bărbosu. Pe lângă această muncă suplimentară, profesoara își face orele cât mai creative, prin șotron sau escape rooms.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Săptămâna verde, care s-a adăugat perioadei de activități adunate sub numele Săptămâna altfel, a fost pusă de mulți profesori în categoria intenții bune, dar prost implementate. Unde mai pui că, de multe ori, ideile de activități au căzut în grija și cheltuiala părinților. Profesoara Claudia Goga face o incursiune în culisele organizării acestei Săptămâni verzi și arată ce înseamnă ca timp, efort și risipă de hârtie.