
Este reporter la DoR și a coordonat rubrica EduDoR și seria de evenimente DoR Live. E interesată de educație și justiție socială.

Anastasiia Kamenieva va asocia întotdeauna perioada în care a început războiul în Ucraina cu cea a majoratului ei. A descoperit între timp și cum e să ai un loc de muncă, căci s-a angajat într-un ONG care îi sprijină pe ucrainenii refugiați în România. I-a ajutat, de pildă, pe participanții de la Festivalul Ideo Ideis, copii și adolescenți din țara ei natală, să se înțeleagă cu mentorii atelierelor de teatru. Anastasiia locuiește de peste șapte ani în București, unde s-a mutat cu familia după ce Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, din sudul Ucrainei. Se exprimă ca o nativă în română și, asemenea celor de vârsta ei, se gândește la facultate și la viitor.
La 21 de ani, Miki s-a întors la liceu după o pauză de cinci ani în care a născut un copil, a început să muncească și a devenit adult.
Școala Gimnazială nr. 89 „Nicolae Labiș” i-a așteptat pe elevi luni, 11 septembrie, în prima zi de școală, cu pereții sparți, în praf, zgomot de polizor și ciocane. Unul dintre corpurile de clădire a intrat în renovare, astfel că elevii au fost înghesuiți, pentru câteva ore, cât să-și primească manualele, în câteva săli de clasă, și au intrat pe rând, în trei ture. Așa va funcționa, de altfel, școala cel puțin o perioadă: în trei schimburi, cu ore de 35 de minute. Părinții și elevii sunt revoltați: „E stresant, mai ales la clasa a VIII-a. O să ne bazăm pe meditații”, spun ei. În trei schimburi se învață în alte zece școli bucureștene.