Universitățile mari organizează în fiecare vară tabere pentru elevi din toată țara în care este simulată viața de student, cu tot ce înseamnă ea. De la cazarea în cămin, mâncarea la cantină, la cursuri și seminarii și în final, cu temuta sesiune. „Restanțele” rămân pentru când vor fi studenți cu adevărat. Oana Ene, elevă în clasa a unsprezecea la un liceu din Buzău, a participat la școala de vară a Universității din București și a povestit pentru Școala 9 experiența sa.
Am fost profesor supraveghetor la unul dintre liceele bune din Cluj. La noi nu s-au anulat lucrări, nici nu au fost eliminați candidați, dar am avut și noi aceeași problemă cu scrisul pe fiecare lucrare a titlului testării: „examenul de bacalaureat”. După o săptămână obositoare ca profesor supraveghetor am rămas cu întrebarea: de ce nu e tipărit direct pe foaie titlul examenului și cum ar putea fi cu adevărat combătută frauda?
Într-un interviu pentru Școala 9, jurnalista Emilia Șercan, totodată lector la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, vorbește despre cum a ajuns România să promoveze o cultură a plagiatului, de unde izvorăște ea și de ce se perpetuează. Pornind de la cazul ministrului Cercetării Florin Roman, care și-a plagiat lucrarea de disertație, jurnalista atrage atenția asupra faptului că responsabilitatea corectitudinii unei teze nu cade doar pe umerii autorului, ci și pe ai profesorului coordonator.