Am văzut în ultima vreme mai multe cazuri de profesori care se plâng că, în lipsa contactului direct cu și între elevi sau studenți, le este imposibil să mențină acea atmosferă de schimb fertil de idei esențială pentru un bun proces educațional. Acești oameni sunt profesori de toate nivelurile, de la clasele primare până la universități.
Majoritatea elevilor se reîntorc în bănci de astăzi. Alții rămân să facă școală online și mai este o categorie care deși figurează în catalog, nu mai face niciun fel de școală. Peste 15% dintre elevii români abandonează studiile. Ca să poți să combați fenomenul, e nevoie de o intervenție complexă. Nu e suficient un cadru didactic dedicat, nu e de ajuns un mediator școlar sau un asistent social care își face treaba. E vorba despre toți împreună și în plus, de autorități locale și naționale care să creeze condiții decente de trai. Florentina Tituleac, învățătoare într-o comună dezavantajată din Brașov, a descoperit acest lucru încercând să-i țină în clasă pe toți elevii ei. În ciuda eforturilor, nu a reușit. Povestea a cinci dintre elevii pentru care mai notează în catalog doar absențe, în Școala 9.
Deficitul de natură este un concept introdus de autorul Richard Louv în 2005, în cadrul unei cărți revoluționare numite „Last Child in the Woods: Saving Our Children from Nature-Deficit Disorder.” Termenul se referă la alienarea și îndepărtarea oamenilor de natură, în special a copiilor.