Întrebarea „ce vrei să te faci atunci când te faci mare?” ne însoțește copilăria și, într-o formă sau alta, revine pe parcursul școlii. Răspunsul așteptat, atât de bunici, cât și de profesori, este de tipul: doctor, avocat, pompier sau șofer.
În fiecare an, în perioada simulării examenelor naționale, se vorbește mult pe tema acestui subiect. Ba că este o inutilitate, ba că profesorii sunt obligați să corecteze lucrările fără a fi remunerați, ba că elevii sunt supuși unei presiuni psihologice greu de suportat, ba că subiectele sunt dificile, ba că sunt prea ușoare. Din nou, a câta oară, indexul societal este îndreptat spre sistemul educațional.
Bogdan Ghiorghiu este profesor de matematică și fizică în Næstved, oraș la o oră distanță de capitala Copenhaga. După un masterat în astrofizică în țara nordică, în timpul căruia s-a întreținut dând meditații, a primit oferta să predea științe într-o școală privată. Astăzi, după doi ani, e fericit că a acceptat-o. Cum altfel, doar trăiește într-una dintre cele mai fericite țări din lume! Bogdan a povestit pentru Școala 9 ce înseamnă starea de bine a elevilor și profesorilor în țara „legii lui Jante”, un cod de conduită care dezaprobă ambițiile personale. Sau altfel spus, cum arată educația într-o țară cu o mentalitate anti-„capra vecinului”.